ICCJ. Decizia nr. 1864/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1864
Dosar nr. 28331/1/2005
Nr. vechi 11869/2005
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 octombrie 2004, reclamanta P.E., a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 4747 din 24 septembrie 2004 emisă de Primăria municipiului Caracal, susţinând că în mod eronat i-au fost acordate măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 numai pentru suprafaţa de 723 mp menţionată în Decretul de expropriere nr. 509/1969, întrucât prin notificare a solicitat măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 5016 mp, restul de teren fiind preluat abuziv.
Fiind astfel investit, Tribunalul Olt, secţia civilă, prin sentinţa nr. 64 din 15 februarie 2005, a respins ca neîntemeiată contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii doar pentru suprafaţa de 723 mp, nu şi pentru diferenţa până la 5016 mp pentru care nu a făcut dovada că ar fi aparţinut autorilor săi şi că ar fi fost expropriată.
Prin Decizia civilă nr. 1827 din 7 iulie 2005, Curtea de apel Craiova, a admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat sentinţa primei instanţe în sensul că a admis contestaţia, a anulat în parte dispoziţia nr. 4747/2004 emisă de Primăria Caracal şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru suprafaţa de 4293 mp teren situată în municipiul Caracal.
A respins contestaţia faţă de Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta a făcut dovada că autoarea sa, D.E. a deţinut în proprietate suprafaţa de 6860 mp intravilan situată în Caracal, şi că reclamanta este moştenitoare testamentară a acesteia, aşa încât i-a transmis şi dreptul de proprietate pentru diferenţa de teren.
S-a mai reţinut că din raportul de expertiză aflat la filele 31-32 din recursul de fond, rezultă că autoarei reclamantei i-a fost preluată suprafaţa de 5016 mp, din care 4293 mp abuziv, iar 723 mp prin Decretul nr. 509/1969.
Cum pe terenul de 4293 mp preluat abuziv s-au construit blocuri, reclamanta beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafaţă în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Caracal, prin primar; Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Olt şi reclamanta P.E.
I. Prin recursul declarat, pârâta Primăria Municipiului Caracal, susţine că hotărârea atacată este greşită, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 4293 mp şi nici a preluării abuzive a acestuia.
Recursul este nefondat.
Din examinarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 185 din 11 februarie 1921 la Grefa Tribunalului Romanaţi şi transcris sub nr. 544/1921 (fila 12 dosar fond), coroborat cu raportul de expertiză aflat la filele 31-32 din acelaşi dosar, rezultă că D.A.E. (autoarea reclamantei) a deţinut în proprietate de la părinţii săi, D.E. şi D.P., o suprafaţă de teren de 6860 mp, intravilan, situată în municipiul Caracal.
Din această suprafaţă a fost expropriată suprafaţa de 723 mp din Decretul nr. 509/1969, iar suprafaţa de 1844 mp a fost vândută reclamantei de către autoarea sa, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3857 din 4 decembrie 1990, diferenţa de 4293 mp fiind preluată abuziv, ulterior construindu-se pe aceasta blocuri de locuinţe.
Susţinerea recurentei în sensul că reclamanta trebuia să facă dovada exproprierii şi a acestei suprafeţe de 4293 mp nu poate fi primită, în condiţiile în care recurentei- pârâte îi revenea obligaţia procedurală de a dovedi titlul în baza căruia această suprafaţă de teren ar fi fost trecută în proprietatea statului.
Drept urmare, în mod just a reţinut instanţa de apel că şi pentru suprafaţa de 4293 mp preluată abuziv reclamanta beneficiază de măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Ca atare, pentru considerentele expuse, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
II. Prin recursul declarat, Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Olt, susţine că în mod greşit instanţa de apel a reţinut calitatea sa procesuală pasivă, în condiţiile în care nu are calitate de unitate deţinătoare, această calitate având-o doar Primăria municipiului Caracal.
Recursul este nefondat, în condiţiile în care instanţa de apel a respins acţiunea reclamantei faţă de acest pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive, situaţie ce rezultă din dispozitivul şi considerentele deciziei.
III. Prin recursul declarat, reclamanta P.E. critică Decizia atacată prin aceea că instanţa de apel nu a menţionat suma cuvenită ca despăgubire pentru suprafeţele de 723 mp şi respectiv 4293 mp, deşi ea a fost stabilită prin expertiza tehnică necontestată.
Recursul reclamantei nu poate fi primit, în condiţiile în care din economia Legii nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, rezultă că instanţa judecătorească nu are abilitarea de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, acestea putând fi acordate conform art. 32 din Legea nr. 10/2001 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 care este de imediată aplicare.
De aceea, nemenţionând cuantumul măsurii reparatorii prin echivalent, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală.
Drept urmare, pentru considerentele expuse recursurile declarate în cauză se privesc ca nefondate şi vor fi respinse în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta P.E. şi pârâţii Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Olt, Primăria Municipiului Caracal împotriva deciziei nr. 1827 din 7 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1939/2005. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1718/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
