ICCJ. Decizia nr. 2072/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1537 din 17 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Câmpeni a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A.M. și M.A. împotriva pârâtei R.N.P. D.S. Alba-Iulia, s-a constatat că reclamanții sunt coproprietarii, în cote egale, asupra imobilului înscris în C.F. nr. 447 Abrud, cu nr. top 1271, finaț Ciuta, în suprafață de 3 ha și 914 mp, a fost obligată pârâta să le predea terenul a fost respinsă cererea reconvențională și a fost obligată pârâta să le plătească reclamanților suma de 5.285.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă a fost admis, prin decizia nr. 510A din 31 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia și a fost schimbată sentința judecătoriei în sensul respingerii acțiunii și admiterii cererii reconvenționale, astfel cum a fost formulată.
împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs reclamanții, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând în esență că apelul a fost admis pentru alte considerente de fapt și de drept decât cele invocate prin motivele de apel; că nu sunt obligați să recurgă la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută în Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, aplicabile fiind în speță prevederile art. 480 C. civ. și art. 11 din Decretul-lege nr. 115/1938; că terenul revendicat a fost preluat de stat abuziv, fără titlu valabil și nu este ocupat în întregime de o pepinieră; că în mod greșit a reținut instanța de apel că antecesorul reclamanților ar fi donat statului terenul în litigiu și că certificatul de moștenitor nr. 95 din 1 iulie 2003, eliberat de notarul public D.M., privind succesiunea defunctului A.V. nu este lovit de nulitate absolută, cum eronat a reținut curtea de apel.
Recursul este fondat.
La dosarul instanței de fond se află cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat obligarea reclamanților să recunoască dreptul de proprietate al statului asupra terenului revendicat și dreptul său de administrare, constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor al reclamanților, precum și a încheierii de intabulare și restabilirea situației anterioare.
Instanța de apel schimbând sentința instanței de fond a respins acțiunea și a admis cererea reconvențională, fără a se pronunța în ce sens, nedispunând luarea nici unei măsuri susceptibile de a fi pusă în executare.
Această omisiune de pronunțare asupra cererii reconvenționale atrage nulitatea deciziei instanței de apel.
în consecință, recursul a fost admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.
Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei, urmează a fi analizate cu ocazia rejudecării, criticile formulate de recurenți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2076/2005. Civil → |
|---|
