ICCJ. Decizia nr. 2089/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2089
Dosar nr.1362/2005
Şedinţa de la 16 martie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 martie 2003 pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub număr dosar 3403/2003, reclamanta S.L.A. a chemat în judecată pârâta Comisia judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea hotărârii nr. 1099 din 29 noiembrie 2002 şi să menţină hotărârea nr. 166/2000, anexa nr. 38, emisă de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată s-a validat propunerea Comisiei comunale de fond funciar Scânteia, în sensul radierii poziţiei sale din hotărârea nr. 166/2000, anexa nr. 38, prin care i-a fost admisă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 41 ha. teren în fizic pe raza comunei şi s-a validat înscrierea sa în anexa nr. 39 privind acordarea de despăgubiri pentru aceiaşi suprafaţă de teren.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 41 din Constituţie şi art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 12461 din 7 noiembrie 2003, Judecătoria Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamanta S.L.A. şi continuată prin moştenitorul legal S.L.R.Ş.M.P.
Investit cu judecarea apelului declarat de pârâta Comisia judeţeană Iaşi de aplicarea a Legii nr. 18/1991 împotriva acestei hotărâri, Tribunalul Iaşi a pronunţat Decizia civilă nr. 497 din 27 septembrie 2004 prin care şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, reţinând, în esenţă, că în raport de obiectul cauzei şi de prevederile art. 58 din Legea nr. 18/1991 şi art. 282 alin. (2) C. proc. civ., sentinţa atacată este supusă căii de atac a recursului, recurs a cărui soluţionare este de competenţa Curţii de apel faţă de dispoziţiile art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004.
La rândul său, prin Decizia nr. 931 din 9 decembrie 2004, Curtea de Apel Iaşi şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi şi constatând că s-a ivit un conflict de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a-l soluţiona.
Curtea de apel şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004, conform cărora pentru cauzele privind materia fondului funciar s-a creat beneficiul căii de atac a apelului, aşa încât tribunalul trebuia să califice calea de atac promovată de parte drept apel şi să procedeze la soluţionarea lui, aşa cum prevăd dispoziţiile legale mai sus-menţionate.
Competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Iaşi pentru considerentele ce vor urma.
În conformitate cu prevederile art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004, hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel.
Dispoziţiile Legii nr. 195/2004 au intrat în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, respectiv 29 mai 2004, iar Tribunalul Iaşi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ulterior acestui moment, la data pronunţării deciziei civile nr. 497, respectiv 27 septembrie 2004.
Or, conform prevederilor legale menţionate, în mod corect Curtea de Apel Iaşi a calificat calea de atac a părţii drept apel şi a reţinut că litigiile în materie de fond funciar aflate în curs de soluţionare se supun principiului aplicării imediate a legii noi, dacă fac parte din categoria celor pentru care s-a creat beneficiul căii de atac a apelului, ca în speţă, iar judecata lor se face de către instanţele prevăzute în mod expres de noua lege.
În consecinţă, conform art. 22 C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâta Comisia judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991 împotriva sentinţei civile nr. 12461 din 7 noiembrie 2003 pronunţată de Judecătoria Iaşi, în favoarea Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalului Iaşi competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul S.L.R.Ş.M.P.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2096/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2069/2005. Civil → |
|---|
