ICCJ. Decizia nr. 2116/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2116
Dosar nr. 10634/200.
Şedinţa publică din 17 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Făget sub nr. 453 din 13 mai 2002, reclamanţii V.I., S.P. şi C.I. au chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Dumbrava, solicitând restituirea în natură a terenurilor preluate abuziv, iar în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Prin sentinţa civilă nr. 359 din 19 iunie 2002 Judecătoria Făget a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, iar această din urmă instanţă şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Făget, cauza fiind trimisă Curţii de Apel Timişoara.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 727 din 12 septembrie 2003, a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor, reţinând, în esenţă, că urmare a notificării formulate prin executorul judecătoresc, numai de către reclamantul C.I., pârâta SC A. SA Dumbrava i-a răspuns că terenul înscris în C.F. 342 Răchita cu nr.top. 152, nu figurează printre terenurile care se află în folosinţa acestei unităţi iar pentru terenul înscris în C.F. 1444, reclamanţii V.I. şi S.P. nu au formulat notificări conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii V.I. şi C.I. au declarat apel criticând-o ca nelegală întrucât pentru terenurile revendicate au formulat notificare pe care au adresat-o pârâtei-intimate SC A. SA Dumbrava, susţinând că terenurile preluate abuziv se află în posesia acesteia.
În dovedirea acestei susţineri, apelanţii au solicitat efectuarea unei expertize de specialitate încuviinţată de instanţă, dar asupra căreia au revenit, declarând că nu mai sunt de acord cu efectuarea vreunei expertize.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 598/A/din 8 aprilie 2004 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţii V.I. şi C.I. împotriva sentinţei civile nr. 727 din 12 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a decide astfel, a reţinut că terenul pentru care reclamantul-apelant C.I. a notificat-o pe pârâta-intimată SC A. SA Dumbrava, teren situat în satul Răchita, înscris în C.F. nr. 342 Răchita cu nr.top. 152 nu face parte din terenul proprietatea intimatei aşa cum reiese din extrasul de C.F. nr. 1523 cu nr.top. 153, 154 şi 151/1 aflate la dosar cât şi din schiţa generală de delimitare a hotarului.
Pe de altă parte, a constatat că în prezent societatea pârâtă este proprietara tabulară a terenului din litigiu, având certificat de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, pe 19 martie 1999, pentru suprafaţa de 4.409,95 mp, teren pe care sunt edificate construcţii, ce au aparţinut Statului Român şi care au fost supuse procesului de privatizare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen reclamantul V.I., invocând încălcarea prevederilor art. 21 alin. (4), 26 alin. (2) şi (39 din Legea nr. 10/2001, întrucât notificarea este validă chiar dacă a fost adresată intimatei-pârâte, aceasta din urmă având obligaţia să o trimită primăriei.
Recursul nu este fondat.
Prin acţiune, reclamantul-recurent a solicitat restituirea în natură a suprafeţelor de teren înscrise în C.F. 929 Răchita, nr.top. 153 pentru care a susţinut că a notificat-o pe intimata-pârâtă SC A. SA Dumbrava.
Or, din actele şi lucrările dosarului de fond, rezultă că intimatul C.I. a notificat-o pe pârâta SC A. SA Dumbrava, pentru suprafaţa de 0,04 ha., înscrisă în C.F. nr. 342 Răchita cu nr.top. 152 (f. 6) şi nu recurentul V.I.
În apel, recurentul a depus notificarea înregistrată sub nr. 597 din 8 august 2001 (f. 16) pe care a adresat-o nu intimatei-pârâte, ci Consiliului Local al comunei Dumbrava, Judeţul Timiş.
Pe de altă parte, suprafaţa de teren înscrisă în C.F. 929 Răchita, nr.top. 153, nu este evidenţiată în patrimoniul intimatei-pârâte SC A. SA Dumbrava, aşa cum rezultă din extrasul de C.F. nr. 1523 Răchita nr.top. 153, 154 şi 151/1 aflat la dosar.
Aşa fiind, constatând că nici o critică nu este întemeiată, Curtea urmează a face aplicare art. 312 alin. (1) C. proc. civ., în sensul respingerii recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V.I. împotriva deciziei civile nr. 598 din 8 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2189/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 2096/2005. Civil → |
|---|
