ICCJ. Decizia nr. 2138/2005. Civil. Conflict de muncă. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2138
Dosar nr. 11959/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procurorul General al Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu art. 92/1992 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ. precum şi al art. II alin. (3) din OUG nr. 58/2003 modificată şi aprobată prin Legea nr. 195 din 26 mai 2004, a declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr. 1959 din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, prin care s-a menţinut sentinţa nr. 613 din 22 iulie 2003, a Judecătoriei Hunedoara considerând că aceste hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa nr. 613 din 22 iulie 2003 a admis în parte acţiunea reclamanţilor S.I. şi J.G., astfel cum a fost precizată şi a obligat Inspectoratul de Poliţie al judeţului Hunedoara, Ministerul Administraţiei şi Internelor, C.N.A.S. şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamanţilor sumele reţinute cu titlu de contribuţie la fondul asigurări lor sociale de sănătate în procent de 7% din salariul brut lunar, din perioada 1 martie 2000–20 noiembrie 2002, actualizate prin aplicarea indicelui de inflaţie pentru fiecare lună, până la data executării hotărârii şi a respins acţiunea faţă de C.N.A.S. şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. De asemeni a fost respinsă şi cererea de chemare în garanţie formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Bucureşti împotriva C.N.A.S. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că începând cu data de 1 ianuarie 2000, reclamanţilor, în calitate de salariaţi ai Inspectoratului judeţean de Poliţie Hunedoara şi ai Ministerului de Interne li s-a reţinut contribuţia de 7% la fondul asigurărilor sociale de sănătate deşi din interpretarea art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ale art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 şi ale art. 3 din HG nr. 270/1999, acordarea asistenţei medicale gratuite nu este condiţionată de plata contribuţiilor la fondul asigurărilor sociale de sănătate. Aceste acte normative cu caracter special sunt derogatorii faţă de normele generale impuse în Legea nr. 145/1997, care constituie dreptul comun în domeniu.
Pe de altă parte, instanţa a considerat că pretenţiile reclamanţilor sunt justificate numai până la data de 20 noiembrie 2002, când au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, care prin dispoziţiile art. 108 alin. (1) a abrogat prevederile Legii nr. 146/1997 precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1959 din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, care a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratului de Poliţie al judeţului Hunedoara.
Considerând că hotărârile judecătoreşti mai sus arătate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii Procurorul General a declarat recurs în anulare, arătând în esenţă, că reclamanţii, în perioada de referinţă, beneficiau de oportunităţile prevăzute de art. 1 din HG nr. 270/1990 precum şi de cele prevăzute de art. 3 din acelaşi act normativ dar numai în condiţiile Legii nr. 145/1997 condiţionat de achitarea cotelor de contribuţie lunare din fondul asigurărilor sociale de sănătate sau dacă făceau dovada că se încadrează în categoriile de persoane care, potrivit legii erau scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Printr-o interpretare sistemică a tuturor dispoziţiilor cuprinse în actele normative în ordinea lor cronologică, rezultă că reclamanţii au dreptul la asistenţa medicală gratuită numai dacă dovedesc că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
De altfel, în Legea nr. 80/1995 nici nu se putea prevedea expres obligaţia de plată a contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru poliţişti, de vreme ce Legea cadru a asigurărilor de sănătate nr. 145 a fost adaptată ulterior, în anul 1997 şi a intrat în vigoare în anul 1998.
În legea cadru se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, străini şi apatrizi cu reşedinţa în România, fiind exceptate numai categoriile de persoane nominalizate în art. 6 şi art. 55 din lege, de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate. Aceasta evidenţiază cu prisosinţă intenţia legiuitorului ca poliţiştii să aibă calitatea de asiguraţi, condiţionat de plata contribuţiei de asigurări de sănătate.
În consecinţă s-a solicitat admiterea recursului în anulare şi casarea hotărârilor criticate, cu respingerea pe fond a acţiunii reclamanţilor.
Recursul în anulare este inadmisibil.
Prin OUG nr. 58 din 25 iunie 2003, intrată în vigoare la 28 august 2003 s-au abrogat dispoziţiile art. 330-3304 referitoare la recursul în anulare.
Prin art. II alin. ultim din OUG nr. 58/2003 se statuează că hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.
Recursul în anulare, ca o cale extraordinară de atac putea fi introdus în temeiul art. 3301 C. proc. civ., în termen de 1 an de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă.
Din coroborarea textelor de referinţă se poate reţine că recursul în anulare poate fi introdus numai în privinţa hotărârilor rămase irevocabile până la data intrării în vigoare a ordonanţei (28 august 2003) deoarece termenul de 1 an înlăuntrul căruia se putea introduce această cale extraordinară de atac opera de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În speţă, sentinţa civilă nr. 613 din 22 iulie 2003 a rămas irevocabilă aşa cum se precizează în chiar motivarea recursului în anulare, la data de 6 octombrie 2003 când s-a pronunţat Decizia nr. 1959.
Ori, în raport de această dată la care hotărârea a rămas irevocabilă, recursul în anulare nu mai putea fi formulat, deoarece era abrogat prin OUG nr. 58/2003, astfel că principiul instituit de alin. ultim al art. II din ordonanţă nu mai putea opera.
În acest context, recursul în anulare urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 1959 din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, şi a sentinţei nr. 613 din 22 iulie 2003 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10367/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1040/2005. Civil → |
|---|
