ICCJ. Decizia nr. 2030/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2030
Dosar nr. nou 24.148/1/2005
Nr. vechi 7699/2005
Şedinţa publică din 22 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 25 februarie 2002, contestatorii V.J., V.R.V. şi V.I. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Slatina, solicitând anularea dispoziţiei nr. 104 din 5 februarie 2002 şi obligarea emitentei acestui act la restituirea, în natură sau prin echivalent, a imobilului situat în Slatina, în funcţie de situaţia actuală a bunului revendicat.
În motivarea cererii, contestatorii au susţinut că:
- la 12 noiembrie 2001, au solicitat pârâtei, prin notificare, restituirea imobilului menţionat şi expropriat în baza Decretului nr. 168/1982;
- acest imobil a aparţinut defunctei C.A. (decedată la 18 septembrie 1971), a cărei unică moştenitoare a fost V.E., mama lor, decedată la 16 octombrie 2001;
- pârâta le-a respins notificarea pe considerentul că nu fac parte din categoria persoanelor îndreptăţite prevăzute de art. 3 din Legea nr. 10/2001;
- în urma verificărilor efectuate la Direcţia economică a Primăriei Slatina şi SC A. SA, au constatat că numele proprietarului din matricola imobilului solicitat a fost radiat în anul 1977, trecându-se I.V. în loc de C., fără indicarea actului de dobândire a acelui bun;
- numitul I.V., pe care nu îl cunosc, nu a formulat notificare de restituire a imobilului.
Tribunalul Olt, secţia civilă, prin sentinţa nr. 685 din 17 mai 2002, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia atacată şi a obligat-o pe pârâtă să emită o altă dispoziţie, de restituire în echivalent bănesc a imobilului în discuţie, inclusiv terenul aferent.
S-a reţinut că:
- reclamanţii au făcut dovada că sunt moştenitorii defunctei C.A., proprietara imobilului solicitat, care a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică;
- în prezent, construcţia este demolată, iar terenul aferent, de 362 mp, a fost trecut la domeniul public al municipiului Slatina, astfel că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, conform art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 12 din 30 ianuarie 2003, a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat sentinţa, în sensul respingerii acţiunii.
S-a reţinut că, potrivit anexei Decretului nr.168/1984 şi certificatului emis de organele fiscale, la data exproprierii, proprietar al imobilului în discuţie era o altă persoană, respectiv I.V., care a primit şi despăgubirea de 48.371 lei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 1463 din 23 februarie 2004, a admis recursul declarat de reclamanţii V.J. şi V.R., a casat ultima hotărâre şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecarea apelului.
S-a reţinut că din actele şi lucrările dosarului nu reiese, în mod clar, amplasarea imobilului şi nici proprietarul căruia i-a aparţinut, impunându-se administrarea de noi probe, eventual efectuarea unei expertize, pentru lămurirea acestor aspecte.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 1014 din 7 aprilie 2005, a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat sentinţa, în sensul respingerii contestaţiei.
S-a reţinut că imobilul solicitat era amplasat pe str. A.I. nr. 11 şi a fost preluat de stat, prin expropriere, de la I.V. şi nu de la C.A. sau V.E.
Reclamanţii au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii apelului pârâtei.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., reclamanţii au susţinut că, potrivit expertizei, adevăraţii proprietari ai imobilului au fost C.A. şi V.E., care în anul 1972 se judeca pentru acest bun cu alţi moştenitori, modificarea din evidenţele fiscale nu este însoţită de vreo menţiune cu privire la un act juridic de vânzare-cumpărare, donaţie, etc., iar I.V. nu a formulat cerere în temeiul Legilor nr. 112/1995 şi 10/2001.
Aceste critici sunt nefondate deoarece:
- imobilul în discuţie, care a aparţinut succesiv defunctelor C.A. şi V.E., a fost expropriat prin Decretul nr. 168/1982;
- potrivit anexei actului normativ menţionat şi certificatelor emise de organele fiscale, acelaşi imobil a fost preluat, la expropriere, de la I.V., deci o altă persoană decât autoarele recurenţilor, care nu au făcut nici o dovadă în sens contrar;
- or, în atare context, lipsa menţiunilor referitoare la modalitatea în care I.V. a devenit proprietar, precum şi împrejurarea că acesta nu a solicitat restituirea imobilului, sunt irelevante.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de V.J. şi V.R. împotriva deciziei nr. 1014 din 7 aprilie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2202/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1939/2005. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
