ICCJ. Decizia nr. 2230/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2230
Dosar nr. 12973/1/2005
(nr. vechi 3148/2005)
Şedinţa de la 28 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1034 din 3 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Olt, secţia civilă, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta L.A. împotriva pârâtelor Primăria comunei Stoeneşti, reţinându-se următoarele motive
Cererea petentei privind restituirea în natură a suprafeţei de 300 mp teren intravilan este neîntemeiată, întrucât terenul respectiv este ocupat de o construcţie legal aprobată şi mai mult, această suprafaţă de teren a fost avută în vedere la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului I.G., aşa cum rezultă din titlul de proprietate emis.
În ceea ce priveşte pretenţiile petentei privind o serie de bunuri mobile, petenta nu a precizat pretenţiile şi nici nu a administrat probe în acest sens.
Având în vedere aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 2-6 şi art. 8 din Legea nr. 10/2001, instanţa a apreciat că dispoziţia emisă de către Primăria comunei Stoeneşti este temeinică şi legală.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 175 din 4 iulie 2003 a admis apelul formulat de către reclamantă împotriva sentinţei, dispunându-se anularea acesteia şi reţinerea cauzei pentru rejudecare.
Curtea a reţinut că deşi s-a încuviinţat efectuarea unei expertize tehnice de către instanţa de fond, instanţa s-a pronunţat fără a reveni motivat asupra acesteia deşi această probă era necesară pentru soluţionarea cauzei.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 3294 din 8 octombrie 2004, dispunând după cum urmează:
S-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta L.A.
S-a modificat dispoziţia nr. 1 din 4 ianuarie 2002 emisă de Primăria Stoeneşti în sensul că a fost obligat pârâtul Consiliul Local Stoeneşti la plata despăgubirilor în cuantum de 70.134.250 lei reprezentând contravaloarea bunurilor distruse, respectiv gard din ciment, gard din sârmă, gard din ulucă, pompa Kama, înfiinţarea plantaţiei de viţă de vie.
La pronunţarea deciziei, Curtea a reţinut următoarele considerente:
Reclamanta a făcut dovada cu probele administrate că terenul său a fost preluat în mod abuziv, iar bunurile menţionate în acţiunea introductivă au fost demolate în totalitate, în speţă fiind incidente astfel dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Pentru că pârâta a făcut reclamantei o ofertă cu două variante pentru terenul de 300 mp solicitat, capătul de cerere privind restituirea terenului a fost respins şi a fost menţinută astfel dispoziţia pârâtei în ceea ce priveşte pct. 2.
În ceea ce priveşte bunurile mobile s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Împotriva deciziei de apel au formulat recurs Primăria comunei Stoeneşti şi Consiliul Local Stoeneşti .
Recursul formulat de Consiliul local Stoeneşti nu a fost semnat, motiv pentru care a fost citat cu menţiunea de a semna recursul.
Deşi legal citat, recurentul nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, motiv pentru care Curtea urmează a face aplicarea art. 132 C. proc. civ. şi va dispune anularea recursului.
Recurenta Primăria comunei Stoeneşti a criticat Decizia de apel pentru următoarele motive:
Instanţa a admis depoziţiile martorilor, deşi acestea nu sunt concludente în condiţiile în care bunurile mobile care fac obiectul solicitării nu au fost preluate abuziv aşa cum se susţine de către petentă ci au rămas în continuare în proprietatea fostului deţinător.
Notificarea către Primăria Stoeneşti a fost făcută decât pentru terenul de 300 mp teren intravilan.
Bunurile care au fost enumerate şi pentru care s-au stabilit valori de către expert nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 aşa cum reiese din prevederile art. 6 alin. (1) şi (2).
Analizând Decizia recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată:
Prin notificarea adresată Primăriei Stoeneşti, judeţul Olt, în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a solicitat restituirea suprafeţei de 0,03 ha invocat a fi preluată în mod abuziv.
Prin notificarea adresată Prefecturii judeţului Olt s-au solicitat despăgubiri pentru bunurile ce fac obiectul litigiului (mai puţin suprafaţa de teren), notificare care nu a fost soluţionată până la judecata cauzei.
După modificarea Legii nr. 10/2001 intervenită prin Legea nr. 247/2005, s-au abrogat dispoziţiile legale care confereau competenţă în soluţionarea notificărilor prefecturilor.
Potrivit art. 25 din capitolul VII al Legii nr. 247/2005, Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prefecturile sunt obligate să înainteze notificările nesoluţionate instituţiilor competente potrivit notificările.
Articolul 33 din Legea nr. 10/2001 republicată (fost art.33)prevede că în situaţia imobilelor pentru care la art. 10 şi art. 11 a fost stabilită restituirea în echivalent, persoana îndreptăţită adresează notificarea primăriei în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul.
Prin urmare, oricum în lumina dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 republicată, recurentei îi revine obligaţia de soluţionare a cererii petentei şi sub aspectul celorlalte bunuri în afara suprafeţei de teren.
Noţiunea de imobil în sensul Legii nr. 10/2001 este definită de art. 6.
Astfel, prin imobile se înţeleg terenurile, cu sau fără construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii, inclusiv terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că măsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul.
Faţă de domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, din perspectiva imobilelor şi bunurilor la care se referă conform art. 6, se constată că s-a făcut o greşită aplicare a acestei dispoziţii legale, ceea ce atrage caracterul fondat al criticii întemeiată pe art. 304 pct. 9.
Bunurile pentru care s-au acordat despăgubiri prin Decizia de apel nu se încadrează în categoria de bunuri mobile devenite imobile prin încorporare în construcţii, fiind preluat numai teren.
În acelaşi timp se constată că în categoria de bunuri la care se face referire în art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 pot fi incluse numai fântâna (7.353.180 lei) şi pompa Kama (4.675.000 lei).
Cealaltă critică relativă la depoziţiile de martori vizează aprecierea probatoriilor, iar acest aspect nu mai poate face obiectul de analiză din partea instanţei de recurs, în urma abrogării alin. (11) al art. 304 prin OUG nr. 138/2000.
Faţă de critica apreciată ca fondată, sub aspectul reţinut mai sus, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmează să dispună admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei recurate în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor în limita sumei de 12.018.180 lei. Se vor menţine totodată celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primăria comunei Stoeneşti împotriva deciziei nr. 3294 din 8 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Modifică în parte Decizia susmenţionată în sensul că stabileşte cuantumul despăgubirilor în limita sumei de 12.028.180 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Anulează recursul declarat de Consiliul local al comunei Stoeneşti împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2943/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1981/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
