ICCJ. Decizia nr. 2291/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2003 pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 5009, reclamanții C.V. și C.A. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate dobândirea de către reclamanț, pe calea uzucapiunii de 30 ani, a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Constanța, compus din teren în suprafață de 169,25 mp și casă de locuit.
în motivarea acțiunii reclamanții arată că la solicitarea lor, fostul Consiliu Popular al Municipiului Constanța le-a aprobat atribuirea unui teren pentru construirea unei case.
Mai arată reclamanții că deși au depus documentația necesară emiterii deciziei de atribuire a terenului în folosință, nici această decizie și autorizația de construire a locuinței nu au fost însă emise.
Pe baza acordului de principiu, se arată de către reclamanți, au construit o locuință compusă din 4 camere și dependințe precum și anexe gospodărești.
Se mai arată de către reclamanți, în motivarea acțiunii lor, că stăpânesc continuu, neîntrerupt, netulburat public și sub nume de proprietar terenul în suprafață de 169,25 mp precum și casa de locuit.
în drept, acțiunea este întemeiată pe art. 645,art. 1837,art. 1846 și art. 1890 C. civ.
Pârâții au depus la dosar o întâmpinare prin care au invocat lipsa calității lor procesual pasive și pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamanții sunt simpli detentori precari ai imobilului.
La data de 2 iunie 2003 instanța a respins prin încheiere excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților.
Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 13889 din 27 octombrie 2003, a admis acțiunea formulată de către reclamanți, a constatat că aceștia au dobândit pe calea uzucapiunii de 30 ani dreptul de proprietate asupra terenului situat în Constanța, în suprafață de 169,25 mp, având vecinătățile stabilite în raportul de expertiză efectuată în cauză.
A constatat că reclamanții au dobândit, pe calea accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe acest teren, pe o suprafață construită de 72,61 mp, formată din 3 camere și dependințe și anexe gospodărești.
A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții, prin probele pe care le-au administrat au făcut dovada că posesia pe care au exercitat-o a fost o posesie propriu-zisă și nu o detenție precară, în plus a avut un caracter continuu, neîntrerupt, netulburat public și sub nume de proprietar.
în consecință, reține instanța, exercitarea posesiei în condițiile prevăzute de art. 1847 C. civ. pe o perioadă de 30 ani, conduce la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Mai reține instanța de fond că în conformitate cu prevederile art. 492 C. civ., reclamanții au dobândit prin accesiune și proprietarii construcției pe care au edificat-o pe acest teren.
împotriva acestei hotărâri pronunțate de către instanța de fond au declarat apel pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local Constanța, invocând faptul că în mod greșit, cu ignorarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 215/2001, instanța a respins excepția lipsei lor de calitate procesual pasivă prin încheierea din 2 iunie 2003.
Pe fond, apelanții susțin că prin ignorarea probelor instanța a reținut greșit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 C. civ. și în aceste condiții, reclamanții neavând un titlu de proprietate asupra terenului, nici dispozițiile art. 492 C. civ. cu privire la construcție, nu se pot aplica.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 538/C din 19 mai 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de către pârâți, reținând cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive ca instanță de fond, a reținut corect, având în vedere prevederile art. 18,art. 19,art. 21 din Legea nr. 215/2001 coroborate cu art. 38 alin. (1) și art. 67 din aceeași lege, că litigiile de drept privat care pun în discuție dreptul de proprietate ale bunurilor (care fac parte din domeniul privat) unitatea administrativă teritorială (singura care are patrimoniu și Consiliul local, ca autoritate publică sunt subiecții raportului juridic dedus judecății.
Cu privire la susținerile pe fondul cauzei, instanța de apel a constatat că instanța de fond în mod corect a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1846 C. civ.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 10 și 9 C. proc. civ.
Se susține că instanța, în rezolvarea acțiunii pe fond, a ignorat probele esențiale ale cauzei (expertiza, certificatul fiscal, fișa imobilului, chitanța de plată a taxei de folosință a terenului.
S-a susținut de asemenea, că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 1847 și art. 1852 C. civ.
Recursul este fondat.
Astfel, urmează a constata că instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi care erau hotărâtoare pentru soluția ce trebuia pronunțată în cauză.
Astfel, instanța a reținut corect că prin adresa nr. 4032 din 10 noiembrie 1969 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Constanța s-a aprobat atribuirea unui teren pentru construirea unei locuințe de către reclamant.
Instanța nu s-a pronunțat, însă, în legătură cu adresa nr. 5460 din 10 septembrie 1982 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Constanța către reclamant, în care se arată că după ce i s-a atribuit un teren pentru construirea unei case de locuit în condițiile Legii nr. 9/1968, acesta nu s-a mai prezentat pentru perfectarea formelor legale.
în aceste împrejurări posesia care este o stare de fapt ce constă în exercitarea asupra unui imobil a unei puteri și stăpâniri materiale, ce se manifestă prin acte de folosință, de conservare, dar ceea ce este esențial ca aceste activități să fi fost exercitate de cel ce invocă uzucapiunea pentru sine nu cu acordul proprietarului, cum s-a petrecut în cazul în speță.
în aceste condiții, având în vedere că orice prescripție achizitivă, conform art. 1847 este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 C. civ. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată public și sub nume de proprietar.
în cazul în speță, după cum rezultă din actul mai înainte analizat, posesia nu s-a exercitat în nume de proprietar și ca atare, conform art. 1853 alin. (2) C. civ., nu este o posesie utilă.
Conform art. 1858 C. civ., în cauză nu există nici una din situațiile menționate în acest text de lege ca să poată fi schimbată posesiunea exercitată de către reclamant într-o posesie utilă.
în consecință, nefiind îndeplinită una din condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească posesia, nu se poate considera că a operat uzucapiunea în favoarea reclamantului asupra imobilului în litigiu.
Astfel fiind, pentru considerentele mai înainte arătate, recursul declarat de către pârâți a fost admis, a fost modificată decizia recurată în sensul că a fost admis apelul declarat de către pârâți împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Constanța și pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamant, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2292/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2267/2005. Civil → |
|---|
