ICCJ. Decizia nr. 2414/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2414
Dosar nr. 29297/1/2005
(nr. vechi 12835/2005)
Şedinţa publică din 3 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 ianuarie 2005 reclamantul Ş.I.M. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 311 din 17 decembrie 2004 emisă de A.V.A.S., prin care a fost respinsă solicitarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul compus din construcţie, în prezent demolată şi teren situat în Brăila.
Contestatorul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea deciziei menţionate şi obligarea pârâtei-intimate la emiterea unei noi decizii.
Fiind astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 202 din 16 martie 2005, a admis în parte contestaţia, a anulat în parte Decizia nr. 311 din 17 decembrie 2004 emisă de A.V.A.S., respectiv partea din decizie referitoare la respingerea notificării nr. 224/2001 prin care se solicită despăgubiri băneşti pentru imobilul teren situat în Brăila.
A menţinut Decizia în ceea ce priveşte declinarea competenţei de soluţionare a notificării cu privire la acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată, în favoarea Primăriei Brăila.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 311 din 17 decembrie 2004 emisă de intimată a fost respinsă notificarea nr. 222/2001 formulată de petentul Ş.I.M. prin care s-au solicitat despăgubiri pentru imobilul compus din construcţie (în prezent demolată) şi teren situat în Brăila, întrucât din actele depuse nu rezultă calitatea de moştenitor a petentului după fostul proprietar al imobilului revendicat. Prin aceeaşi decizie A.V.A.S. a declinat competenţa soluţionării notificării cu privire la acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată în favoarea Primăriei municipiului Brăila conform art. 10 şi art. 33 din Legea nr. 10/2001.
În baza probelor administrate, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada calităţii sale de moştenitor de pe urma autorului N.M. şi deci, a calităţii de persoană îndreptăţită, aşa încât, în mod greşit intimata i-a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru terenul din Brăila.
S-a apreciat de către tribunal ca fiind legală soluţia intimatei privind declinarea competenţei de soluţionare a cererii petentului de acordare a despăgubirilor pentru construcţia care se găsea pe teren la data preluării abuzive şi ulterior demolată, în favoarea Primăriei municipiului Brăila.
Soluţia primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală care, prin Decizia nr. 327 A din 29 septembrie 2005 a respins ca nefondat apelul pârâtei-intimate A.V.A.S.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
Susţine, astfel, că instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti reţinând că dispoziţia prevăzută în art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, ca urmare a modificărilor introduse prin Legea nr. 247/2005, este aplicabilă şi în apel, întrucât soluţionarea notificării reprezintă atributul exclusiv al entităţii învestită în acest sens, în speţă, recurenta-instituţie publică implicată în privatizare.
Recurenta mai susţine că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de moştenitor a autoarei sale, Ş.Ş. de pe urma autorului N.M., aşa încât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 22 din Legea nr. 10/2001.
În fine, se mai susţine că în mod nelegal, s-au acordat reclamantului despăgubiri băneşti, întrucât conform art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzător valorii imobilelor solicitate.
Recursul este nefondat.
Referitor la prima critică, aceasta nu poate fi primită.
Prin sintagma „depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti" se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative, aşa cum a fost consacrată de Constituţie sau de o lege organică, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat, decât cea judecătorească.
În speţă, instanţa de apel nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât nu a săvârşit acte care intră în atribuţiile altei autorităţi constituite în stat decât cea judecătorească.
Apreciind că dispoziţia cuprinsă în actualul art. 23 din Legea nr. 10/2001 (republicată urmare a modificărilor introduse prin Legea nr. 247/2005) este aplicabilă şi în apel, instanţa de apel nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Nici cea de a doua critică, nu poate fi primită în condiţiile în care atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care prin actele de stare civilă s-a făcut dovada filiaţiei autoarei reclamantului faţă de M.N., cel care dobândit în proprietate imobilul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1253 din 21 iunie 1912 de Tribunalul Brăila, secţia I, imobil preluat abuziv prin Decretul nr. 92/1950 pe numele autoarei directe a reclamantului Ş.Ş. (născută M.).
Pe de altă parte, aşa cum în mod just a reţinut şi instanţa de apel, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevede beneficiul repunerii în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul legii, repunere ce operează prin formularea notificării. Or, dispoziţia menţionată este aplicabilă şi reclamantului pentru repunerea în termenul de acceptare a succesiunii lui M.N. pentru autoarea reclamantului Ş.Ş., cerere formulată de reclamant în calitate de unic moştenitor al acesteia, vocaţia lui la moştenirea bunicului operând prin retransmitere.
Referitor la ultima critică vizând greşita aplicare a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001 (în formularea textului de la data emiterii deciziei) nici aceasta nu poate fi primită, în condiţiile în care reanalizând cererea reclamantului, cu ocazia executării hotărârii primei instanţe recurenta-pârâtă va avea în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 republicată în M.Of. nr. 798 din 2 septembrie 2005 urmare a modificării prin Legea nr. 247 din 6 iulie 2005, dispoziţii care prevăd că persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse şi constatând legalitatea hotărârii atacate, recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 327/A/din 29 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2472/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2339/2005. Civil → |
|---|
