ICCJ. Decizia nr. 2461/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2461
Dosar nr. 3717/117/2005
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 mai 2005, reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj Napoca în calitate de reprezentant al Statului Român, anularea dispoziţiei nr. 3506 din 13 octombrie 2003 emisă în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi să se dispună restituirea în natură a imobilului teren liber, înscris iniţial în C.F. nr. 9509 Cluj, ulterior expropriat şi acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată.
Reclamantul a pretins că pe teren a existat şi o construcţie care nu a fost însă evidenţiată în cartea funciară.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 573 din 29 iunie 2006, a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia contestată; a obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca să emită o nouă dispoziţie în favoarea reclamantului, de restituire în natură a suprafeţei libere de 652 mp şi de acordare de despăgubiri pentru diferenţa de teren de până la 1288 mp; a respins plângerea sub aspectul construcţiilor; a obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată în cuantum.
Instanţa a reţinut că terenul în litigiu a aparţinut reclamantului şi soţiei acestuia (decedată) şi că a fost expropriat cu plată, însă valoarea despăgubirilor era inferioară valorii de piaţă, astfel încât preluarea în patrimoniul statului poate fi considerată ca abuzivă, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Din probele administrate în cauză a rezultat că suprafaţa de 652 mp putea fi restituită în natură, fiind liberă de construcţii, iar pentru diferenţa de teren instanţa a reţinut că reclamantul era îndreptăţit la stabilirea de măsuri reparatorii în echivalent.
Cu privire la construcţie, instanţa a stabilit că reclamantul, neformulând notificare şi pentru aceasta, nu este îndreptăţit la despăgubiri.
Apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 401/A din 13 noiembrie 2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel a reţinut că reclamantul a formulat notificarea în termenul legal prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi fiind soluţionată de organul administrativ abilitat, apare cu evidenţă faptul că s-a urmat procedura administrativă prealabilă instituită de lege.
A mai reţinut instanţa că, în privinţa modalităţii de rezolvare a notificării de către primar, soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, avându-se în vedere că prima dispoziţie a primarului a fost anulată şi că notificarea reclamantului trebuia soluţionată pe fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că intimatul-reclamant nu a făcut dovada parcurgerii procedurii speciale prealabile, prevăzute de art. 20 şi următoarele din Legea nr. 10/2001, astfel încât, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a soluţionat cererea în mod corect.
Sub aspectul soluţionării pe fond a cauzei, recurentul a susţinut că instanţa de fond a greşit dispunând restituirea în natură a terenului revendicat fără a ţine seama că, în speţă, este vorba despre o zonă sistematizată.
Recursul este întemeiat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, „în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent" iar potrivit alin. (4) „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil".
În speţă din probele administrate, rezultă că reclamantul P.P. a deţinut în Cluj-Napoca, un imobil-teren în suprafaţă de 1288 mp care a fost preluat de stat în baza Decretului de expropriere nr. 402 din 16 noiembrie 1979.
Pe acest teren a fost construit un bloc de locuinţe cu o curte interioară în suprafaţă de 652 mp.
Astfel, se constată că hotărârea instanţei de fond, menţinută în apel, este greşită sub aspectul restituirii în natură a suprafeţei de 652 mp care, aşa cum s-a arătat, este aferentă construcţiei (bloc de locuinţe) ca şi curte interioară.
În atare situaţie sunt incidente prevederile legale mai sus citate.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi admis, se va modifica Decizia recurată în sensul admiterii apelului declarat de pârât, iar sentinţa tribunalului va fi schimbată în parte urmând a se constata dreptul reclamantului la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 1288 mp, în condiţiile Legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 401/A din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de acelaşi pârât.
Schimbă în parte sentinţa civilă nr. 573 din 29 iunie 2006 a Tribunalului Cluj, secţia civilă.
Constată dreptul reclamantului P.P. la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 1288 mp situat în Cluj, în condiţiile Legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 251/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2462/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
