ICCJ. Decizia nr. 2559/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2559
Dosar nr. 1546/2005
Şedinţa din camera de consiliu de la 31 martie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 31 din 27 ianuarie 2005, Tribunalul Bucureşti a investit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, cu privire la apelul declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 705 din 15 august 1995 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 4605/1995.
Investită cu soluţionarea prezentului conflict de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 705 din 15 august 1995, Tribunalul Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanţii D.A.M. şi R.L. şi a încuviinţat adopţia minorului R.R.V.N., născut la 14 februarie 1995, purtarea pe viitor de către minor a numelui D.A. şi emiterea unui nou act de naştere.
Prin Decizia civilă nr. 123 din 9 septembrie 1997, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei menţionate anterior.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei nr. 123/1997, acesta fiind admis prin Decizia nr. 948 din 9 februarie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, cauza fiind trimisă pentru rejudecarea apelului la Curtea de Apel Bucureşti.
Prin încheierea din data de 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Bucureşti, făcând aplicarea dispoziţiilor art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 493/2004 privind aprobarea OUG nr. 65/2004 potrivit cărora, apelurile prevăzute la alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a Legii nr. 493/2004, se declină în favoarea tribunalelor spre competentă soluţionare.
Prin sentinţa civilă nr. 31 din 27 ianuarie 2005, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
Prin regulatorul de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 705 din 15 august 1995 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pentru considerentele ce vor urma.
Aşa cum corect a reţinut Tribunalul Bucureşti în considerentele sentinţei nr. 31 din 27 ianuarie 2005, apelul cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează o hotărâre pronunţată de tribunal ca instanţă de fond, în materia adopţiilor, acesta fiind competent să judece astfel de cauze potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Legea nr. 11/1990 republicată.
În aceste condiţii, fondul în materia adopţiilor fiind judecat de către tribunale, competenţa de soluţionare a apelurilor aparţine curţilor de apel, în speţa de faţă Curţii de Apel Bucureşti.
În cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 493/2004 de aprobare a OUG nr. 65/2004, aşa cum a apreciat Curtea de Apel Bucureşti, dispoziţiile acestui act normativ referindu-se la apelurile în materie de familie şi minori, precum şi la cererile de împărţeală judiciară, şi nicidecum la apelurile în materia adopţiilor, materie pentru care există reglementări speciale (Legea nr. 11/1990, OUG nr. 25/1997, Legea nr. 273/2003).
Pentru toate considerentele expuse anterior, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a apelului declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei nr. 705 din 15 august 1995 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a apelului declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei nr. 705 din 15 august 1995 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2568/2005. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2557/2005. Civil → |
|---|
