ICCJ. Decizia nr. 2585/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2585
Dosar nr. 220/200.
Şedinţa de la 1 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3274 din 2 martie 2004 la Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Constanţa, Biroul executări penale, a solicitat notarea în C.F. cu nr. 1051 C.F.I. şi nr. 18442 C.F.I. a localităţii Constanţa, a deciziei penale nr. 242 din 15 iunie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Judecătoria Constanţa prin încheierea din 19 aprilie 2004, cu nr. 3274, a dispus notarea în C.F. nr. 1051 C.F.I. şi nr. 18442 C.F.I. a localităţii Constanţa, proprietatea lui B.D. şi B.I. în partea C III, a deciziei penale nr. 242/2004.
Curtea de Apel Constanţa prin Decizia civilă nr. 117/c din 2 noiembrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de B.I. şi B.D. împotriva încheierii nr. 3274/2004, motivând că în mod just s-a dispus notarea în C.F., deoarece hotărârile au fost casate numai cu privire la anularea contractelor de împrumut cu garanţie imobiliară, dispoziţie pe care o înlătură.
B.I. şi B.D. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 117/c din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, susţinând că în mod greşit a respins apelul, deoarece sentinţa penală nr. 242/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu trebuia notată în Cartea Funciară.
Aceştia consideră că prin înlăturarea dispoziţiei privind anularea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 1382 din 24 mai 1996 la Biroul Notarului Public C.B., Înalta Curte a reinstituit ipoteca asupra apartamentului proprietatea lor din Constanţa, ei nu sunt părţi în acest contract de împrumut.
Subliniază că greşit instanţa a stabilit că este legală reinstituirea ipotecii aflate drept garanţie în mâna creditoarei D.C., atâta timp cât aceasta a înţeles să-şi valorifice creanţa avută în baza contractului de împrumut cu garanţie imobiliară, prin vânzarea apartamentului 38 către D.D., care la rândul său le-a revândut lor, apartamentul, ei fiind de bună-credinţă.
Recursul este nefondat.
Judecătorul de carte funciară desfăşoară o activitate după o procedură necontencioasă, atunci când dispune notarea unei hotărâri judecătoreşti în Cartea Funciară.
De aceea, el nu are competenţa de a verifica temeinicia hotărârii a cărei notare se cere, ci verifică numai condiţiile de formă.
Împrejurarea că în procesul penal, urmare recursului în anulare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 242 din 15 ianuarie 2004 a luat măsura casării hotărârilor atacate numai cu privire la anularea contractelor de împrumut cu garanţie imobiliară, printre care şi a celui cu nr. 1382 din 24 mai 1996, reinstituind ipoteca asupra apartamentului recurenţilor, nu poate fi discutată şi analizată în prezenta cauză.
După cum este de observat, recurenţii se referă la probleme de fond a cauzei penale, ce nu pot face obiectul de condică, nici al judecătorului de carte funciară şi nici a celorlalte instanţe.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenţii B.I. şi B.D. împotriva deciziei civile nr. 117/ C din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2589/2005. Civil. Contestatie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2460/2005. Civil → |
|---|
