ICCJ. Decizia nr. 2640/2005. Civil. încheiere sedinta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2640
Dosar nr. 2620/2005
Şedinţa publică din 4 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată de Judecătoria sectorului 2 sub nr. 1040 din 29 ianuarie 2004 reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâtul R.G.C. pentru a se dispune evacuarea acestuia din imobilul situat în sectorul 2.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul apartamentului în baza actului de adjudecare din 15 octombrie 2003, iar la 11 decembrie 2003, cu ocazia executării evacuării debitorului R.V. s-a constatat că în imobil mai locuia şi pârâtul, fiul debitorului, care s-a opus la evacuare.
Prin sentinţa civilă nr. 2184 din 25 martie 2004 Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în judecată, întrucât ambele părţi au învederat instanţei că după formularea acţiunii, respectiv la data de 3 martie 2004 pârâtul a fost evacuat din imobil.
Împotriva sentinţei a declarat apel, nemotivat, pârâtul R.G.C.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin încheierea din 3 februarie 2005 a încuviinţat, pentru apelant, proba cu înscrisuri, respingând probele cu martori şi interogatoriul intimatului şi a acordat termen la 21 aprilie 2005 pentru administrarea probelor.
În contra acestei încheieri a declarat recurs pârâtul R.G.C. invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. raportate la art. 268 şi art. 129 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că, instanţa de apel neîncuviinţănd probele cu martori şi interogatoriul intimatului reclamant şi-a încălcat obligaţia de a stărui pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit Codului de procedură civilă, toate încheierile care preced hotărârea şi au ca scop să pregătească soluţionarea pricinii sunt încheieri premergătoare (art. 147 şi art. 268 C. proc. civ.).
Unele dintre acestea pot conţine dispoziţii pur premergătoare (încheieri preparatorii) care nu leagă instanţa [art. 268 alin. (2) C. proc. civ.] sau dimpotrivă, pot conţine soluţionări parţiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanţa (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte [art. 268 alin. (3) C. proc. civ.].
Încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, preparatorii sau interlocutorii nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu fondul. Recursul declarat împotriva hotărârii se socoteşte că a fost făcut şi împotriva încheierilor premergătoare (art. 299 C. proc. civ.).
Rezultă că, încheierile fac corp comun cu hotărârea finală şi, prin urmare, vor fi supuse recursului numai odată cu aceasta.
Or, în speţă, s-a declarat recurs împotriva încheierii din data de 3 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care însă, aşa cum deja s-a relevat, constituie o încheiere premergătoare care nu poate fi atacată separat cu recurs.
Aşa fiind, recursul se va respinge ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul R.G.C. împotriva încheierii din 3 februarie 2005 pronunţată de a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, dosar nr. 2272/2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2707/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2638/2005. Civil. Contestatie la executare.... → |
|---|
