ICCJ. Decizia nr. 2691/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2691
Dosar nr. 10531/200.
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 121 din 4 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Timiş a fost admisă în parte contestaţia formulată de F.E. şi F.O. , în contradictoriu cu Primăria şi Primarul municipiului Timişoara; s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 1876 din 3 august 2003, emisă de primar, în ce o priveşte pe F.E.; s-a dispus restituirea în natură a cotei de 32/192 părţi din cota înscrisă în C.F. nr. 2174 Freidorf nr.top. 509/6/2, condiţionat de restituirea despăgubirilor actualizate; a fost respins capătul de cerere privind rectificarea cărţii funciare; a fost respinsă contestaţia formulată de F.O.
S-a reţinut că, potrivit art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 10/2001, imobilele, preluate abuziv se restituie în natură, aceasta fiind regula instituită.
În privinţa caracterului abuziv, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 2 lit. g) din lege, situaţie în care, potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, imobilul a fost preluat abuziv.
În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite.
Având în vedere textele citate, art. 1.4. lit. b) din HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 devine o normă nelegală, ce urmează a fi înlăturată.
Reţinând că imobilul în litigiu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 se constată că petenta F.E. este îndreptăţită să i se restituie în natură cota de 32/192 părţi, condiţionat de restituirea despăgubirilor.
Prin Decizia civilă nr. 647 din 14 aprilie 2004 Curtea de Apel Timişoara, a admis apelul declarat împotriva sentinţei, de către contestatoarea F.E., pe care a schimbat-o în parte în sensul că a dispus restituirea în natură a cotei de 44/192 părţi din cota înscrisă în C.F. către contestatoare, condiţionat de restituirea despăgubirilor actualizate conform indicelui de inflaţie, a dispus revenirea la situaţia anterioară de carte funciară, a menţinut în rest sentinţa apelată, a respins apelul declarat de Primarul Municipiului Timişoara împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit situaţiei de C.F. reclamanta are, asupra imobilului, o cotă de 44/192 părţi şi nu de 32/192 părţi, iar imobilul a fost preluat abuziv de Statul Român, în baza Decretului nr. 223/1974 proprietarul fiind obligat la înstrăinarea construcţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara, susţinând că, instanţa nu avea calitatea să cenzureze un act normativ emis de Guvern dat tocmai în vederea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001.
Reclamanţii au fost îndestulaţi corespunzător la momentul respectiv, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 12 şi art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Instanţa nu face vorbire despre incidenţa prevederilor art. 1 pct. 4 lit. b) din HG nr. 498/2003 care atestă faptul că, în situaţii de acest gen, imobilele nu pot fi considerate ca fiind preluate în mod abuziv.
Recursul nu este fondat.
Prin hotărârea dată astfel, instanţa nu a cenzurat un act normativ, ci, prin considerentele aduse, cu referire la incidenţa normelor legale din Legea nr. 10/2001 aplicabile în speţă, ce permit restituirea în natură a imobilului, a dat interpretarea considerată legală a acestor dispoziţii.
Or, din acest punct de vedere, în raport de spiritul şi raţiunea însăşi a legii, guvernată explicit de principiul prevalenţei restituirii în natură în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), ale art. 7 şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanţa a dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale incidente stabilind că preluarea imobilului a fost abuzivă potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, în considerarea deci şi a respectării reglementărilor referitoare la proprietate cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, relevanţă deosebită având în acest sens, pentru domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, respectarea exigenţelor art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţie (cap. I pct. 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001).
În consecinţă, firesc, câtă vreme restituirea în natură era posibilă, a fost confirmată în acest sens hotărârea de fond, instanţa pronunţându-se astfel şi în considerarea prevederilor art. 1 pct. 4 lit. b) din HG nr. 498/2003.
Mai departe, împrejurarea că reclamanţii au fost despăgubiţi la momentul, sau urmare, deposedării, nu are semnificaţie, câtă vreme în aplicarea legii, s-a dispus restituirea în natură a imobilului condiţionat de restituirea despăgubirilor primite.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva Decizia nr. 647 din 14 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2868/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2745/2005. Civil → |
|---|
