ICCJ. Decizia nr. 2758/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2758
Dosar nr. 7939/200.
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul C.O. mandatat prin procură de fiica sa G.C.M.D. a solicitat Biroului de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Sinaia, notarea în C.F. nr. 464 N/I Sinaia a interdicţiei de înstrăinarea fondului construcţiei situat în Sinaia, în contradictoriu cu pârâtul Ş.C.S., care intenţionează să înstrăineze apartamentul ce îl deţine în proprietate şi separat de acesta podul imobilului care constituie coproprietate forţată pe care intenţionează să-l transforme cu destinaţie de locuinţă în mansardă.
În motivarea cererii s-a arătat că o asemenea transformare constructivă ar afecta structura de rezistenţă a imobilului care, şi aşa este precară şi care ar fi afectată prin lucrarea respectivă.
Judecătoria Sinaia, prin încheierea nr. 1612 din 6 octombrie 2003, a admis cererea şi a dispus notarea în C.F. respectivă, a interdicţiei de înstrăinare a podului construcţiei în litigiu din care, petentul deţine o cotă indiviză de 18,68% din dependinţele şi folosirea comună a imobilului, faţă de apartamentul proprietatea sa ce-l deţine la demisolul construcţiei.
Împotriva acestei încheieri, pârâtul Ş.C.S. a declarat apel, arătând că, la data formulării opoziţiei de înstrăinare a podului, pârâtul nu mai era proprietar asupra apartamentului şi cotei de coproprietate forţată, astfel că, opoziţia nu putea fi înscrisă împotriva sa, în condiţiile în care şi-a înstrăinat proprietatea la data de 13 august 2003.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 526 din 26 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul reţinând, în esenţă, că este lipsit de relevanţă faptul că pârâtul Ş.C.S. nu mai este coproprietar asupra construcţiei, deoarece şi-a înstrăinat dreptul său, în condiţiile în care reclamanta a rămas în continuare coproprietară, iar pentru podul imobilului este coproprietară forţată, ceea ce o îndreptăţeşte să-i apere dreptul său, care este opozabil erga omnes.
În contra deciziei mai sus menţionată a declarat recurs, pârâtul Ş.C.S., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând în esenţă, admiterea recursului, să se constate că Decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, modificarea în tot a deciziei, în sensul de a respinge ca nelegală încheierea nr. 1612 din 6 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosarul de carte funciară nr. 464 N/I Sinaia.
Curtea analizând motivele de recurs în raport de actele dosarului şi dispoziţiilor legale ce au incidenţă în cauză, constată că recursul este nefondat.
Deşi la data notării interdicţiei de înstrăinare pârâtul nu mai era proprietar asupra imobilului, o asemenea notare în contra sa, fiind nelegală, totuşi pârâtul nu este prejudiciat cu nimic prin notarea interdicţiei, întrucât aceasta vizează limitarea dreptului de dispoziţie pe care, pârâtul nu-l mai avea.
Ca urmare, nefiind prejudiciat, pârâtului nu i s-a adus atingere unui drept ocrotit juridiceşte, astfel, încât, nu justifică un interes în a cere şi obţine pe cale judecătorească anularea notării în C.F.
Faţă de cele de mai sus, recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ş.C.S. împotriva deciziei nr. 526 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2745/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2786/2005. Civil → |
|---|
