ICCJ. Decizia nr. 2762/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2762
Dosar nr. 8120/200.
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 9703 din 18 noiembrie 2002 pe rolul Judecătoriei Baia Mare reclamanţii R.I. şi R.M. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii B.M., C.I. şi B.D.: constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului identificat în C.F. 282 Ferneziu nr.top.1017/1/1/2 şi 1017/1/2/3/1 după dezmembrare potrivit schiţei vizată de ONCGC sub nr. 2381 din 26 august 2002; intabularea dreptului de proprietate şi notarea în acelaşi C.F. pe top.1017/1/2/3/1 după dezmembrare a unei case de locuit cu două camere şi anexe.
În motivarea cererii reclamanţii au precizat că, au început o posesie utilă asupra terenului arătat în urma încheierii actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată.
Prin acest înscris reclamanţii încep posesia utilă asupra unei construcţii şi asupra terenului aferent construcţiei numit de părţi grădină, în fapt actualul teren pentru care se solicită constatarea uzucapiunii.
Precizându-şi acţiunea, la 17 ianuarie 2003, reclamanţii au solicitat chemarea în judecată în calitate de pârâţi a numiţilor B.M., M.C.M., C.A.R. şi F.R., primele trei în calitate de soţie supravieţuitoare şi respectiv fiice ale defunctului B.D., chemat iniţial în judecată, iar ultima în calitate de proprietară tabulară.
Prin întâmpinarea formulată pârâtele au arătat că terenul identificat în petitul cererii ca de altfel şi alte suprafeţe de teren limitrofe au fost proprietatea tabulară a antecesorilor pârâţilor, iar în 1962, B.A. căsătorită M., proprietară, a pierdut posesia, folosinţa şi dispoziţia asupra terenului prin efectul cooperativizării.
Judecătoria Baia Mare prin sentinţa civilă nr. 6257 din 14 noiembrie 2003, a admis acţiunea civilă înaintată de reclamanţii R.I. şi R.M. şi a constatat că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 2734 mp identificat tabular sub nr.top.1017/1/1/2 respectiv nr.top.1017/1/2/3/1 din C.F. 282 Ferneziu potrivit schiţei de dezmembrare vizată de ONCGC sub nr. 2381 din 26 august 2002 care, face parte integrantă din hotărâre, precum şi asupra casei cu două camere şi anexe şi s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate astfel dobândit în favoarea reclamanţilor cu notarea supraedificatelor pe nr.top. nou 1017/1/2/3/1 din C.F. 282 Ferneziu.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut că în anul 1971 reclamanţii au început o posesie utilă asupra terenului în suprafaţă de 2234 mp identificat tabular în C.F. 282 Ferneziu top 1017/1/1/2 şi top 1017/1/2/3/1 în baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, precum şi asupra construcţiei casă cu două camere şi anexe.
S-a menţionat că, reclamanţii şi-au continuat posesia şi în perioada CAP edificând pe teren între anii 1962–1971 o casă. În cazul în speţă, fiind vorba de o uzucapiune extratabulară, incidente fiind în cauză dispoziţiile art. 1890 C. civ.
Adoptarea Legilor nr. 58 şi 59/1974 nu a dus la pierderea posesiei (corpus şi animus) ci, pe intervalul de timp cât au acţionat cele 2 legi, terenurile au rămas mai departe în mâinile aceloraşi posesori (a reclamanţilor) care le-au stăpânit pentru ei şi nu pentru alţii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii B.M., C.I., B.M., M.C., C.A.R. şi F.R. solicitând admiterea acestuia şi respingerea acţiunii reclamanţilor.
Criticile aduse hotărârii învederează că expertiza administrată în cauză vizează o situaţie neconformă cu realitatea, vânzătoarea nu era proprietara acelui teren şi nici nu a scris actul de vânzare cumpărare şi că, în cauză, termenul de uzucapiune a fost întrerupt prin Legile nr. 58 şi nr. 59/1974 dar şi prin faptul că reclamanţii au fost notificaţi (notificarea nr. 2489 din octombrie 1998).
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 534/A din 5 martie 2004, a admis apelul declarat de pârâţii B.M., C.I., B.M., M.C., C.A.R. şi F.R.
A schimbat sentinţa în sensul că a respins acţiunea reclamanţilor R.I. şi R.M. împotriva pârâţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele uzucapiunii de 30 de ani.
În contra deciziei menţionate au declarat recurs reclamanţii R.I. şi R.M. susţinând, în esenţă, că au îndeplinit şi dovedit cerinţele art. 1847 C. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a actelor şi probelor de la dosar, a dispoziţiilor legale în vigoare, constată recursul nefondat.
Hotărârea pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică aceasta constatând în mod corect că reclamanţii nu au îndeplinit cerinţele uzucapiunii de 30 de ani, adică o posesie utilă propriu-zisă şi neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani.
Faţă de faptul că terenul a fost cooperativizat, nu se poate vorbi de o posesie utilă propriu-zisă, iar pe de altă parte prin Legile nr. 58 şi 59/1974, cursul prescripţiei achizitive a fost întrerupt.
Faţă de cele arătate recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii R.I. şi R.M. împotriva deciziei civile nr. 534/A din 5 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2768/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2748/2005. Civil → |
|---|
