ICCJ. Decizia nr. 2752/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2752
Dosar nr. 7239/200.
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 572 din 20 iunie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte acţiunea introdusă de reclamanta M.A.D. şi a obligat Primarul municipiului Bucureşti să se pronunţe asupra notificării formulate pe temeiul Legii nr. 10/2001. A fost respinsă acţiunea faţă de Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 deoarece aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
În motivarea sentinţei se arată că pârâta avea obligaţia să răspundă la notificarea ce i-a fost adresată în termen de 60 de zile, ceea ce aceasta nu a făcut deşi avea obligaţia legală să o facă în temeiul art. 23 alin. (1), raportat la art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de Primarul General al municipiului Bucureşti a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 521 din 25 noiembrie 2003, care a considerat sentinţa atacată temeinică şi legală, pârâta obligată încălcându-şi obligaţiile cei reveneau potrivit Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs Municipiului Bucureşti prin Primarul General invocând motivele de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine în esenţă în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 este un termen de recomandare, partea având numai dreptul la despăgubiri dacă dovedeşte existenţa unui prejudiciu, în plus termenul curge de la data depunerii tuturor actelor doveditoare.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 nu este întemeiat deoarece hotărârea atacată nu este lipsită de temei legal şi nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Reclamanta a notificat Primăria municipiului Bucureşti prin executorul judecătoresc la 13 august 2001, conformându-se prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Conform art. 23 din aceeaşi lege pârâta, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării avea obligaţia să se pronunţe prin Decizia sau, după caz, prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.
Deoarece pârâta nu a răspuns în acest termen (acţiunea a fost introdusă la 17 martie 2003) în mod legal instanţa a obligat-o să se pronunţe asupra notificării.
Faptul că recurenta ar putea fi sancţionată cu plata unor despăgubiri nu închide reclamantei calea unei acţiuni în justiţie pentru a i se răspunde, pozitiv sau negativ, la notificare.
Împrejurarea că reclamanta a depus sau nu toate actele, în opinia pârâtei, pentru a dovedi cele solicitate prin notificare este o problemă de fond ce trebuia avută în vedere la soluţionarea notificării, indiferent de modul de soluţionare. Acesta însă nu exonerează persoana publică notificată de obligaţia de a răspunde notificării dacă termenul prevăzut de lege în acest scop a expirat, cum este cazul în speţă.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 521 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 7 aprilie 2005
| ← ICCJ. Decizia nr. 8816/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 881/2005. Civil → |
|---|
