ICCJ. Decizia nr. 2886/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2886
Dosar nr. 7796/200.
Şedinţa de la 11 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 aprilie 2001 reclamanţii B.I. şi B.C. au chemat în judecată pe pârâţii M.L., G.V., B.V., B.G., G.E., N.A. şi C.G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie un teren în suprafaţă de 0,20 ha situat în comuna Bosanci, judeţul Suceava.
În motivarea acţiunii reclamanţii au învederat că în anul 1996 au cumpărat de la pârâtul L.M. terenul revendicat, înscris în titlul de proprietate nr. 227 din 27 aprilie 1994 emis pe numele pârâţilor, teren aflat în tarlaua „Vatră Sat" şi care a făcut obiectul sentinţei civile nr. 1694 din 30 martie 2000 pronunţată de Judecătoria Suceava, hotărâre ce ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
La data de 17 mai 2001 reclamanţii au formulat o precizare de acţiune în care au arătat: că înţeleg să se judece, în calitate de pârât, numai cu numitul C.G.; că pârâţii iniţiali „urmează a fi scoşi din cauză"; că revendică de la numitul C.G. suprafaţa de teren de 0,40 ha situată în comuna Bosanci, judeţul Suceava, în aceeaşi tarla „Vatră Sat", teren pe care reclamanţii pretind că l-au dobândit prin schimb potrivit sentinţei civile nr. 3309 din 27 iunie 2000 a Judecătoriei Suceava.
În şedinţa din 31 octombrie 2001 reclamanta B.I. şi-a precizat din nou acţiunea în sensul că solicită obligarea „pârâţilor" să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 20 de ari situată în comuna Bosanci, teren care provine astfel: 4 ari prin cumpărare de la M.L. conform sentinţei civile nr. 1694 din 30 martie 2000 şi 13 ari în urma schimbului cu G.G. conform sentinţei civile nr. 3309/2000.
În aceeaşi şedinţă de judecată (fila 38 dosar de fond) pârâtul C.G. s-a opus acţiunii în revendicare, arătând că: nu ocupă nici o suprafaţă de teren ce ar aparţine reclamanţilor; deţine suprafaţa de 8 ari teren aferent construcţiilor şi mai ocupă, în prelungire 5,5 ari" care nu sunt trecuţi în adeverinţa de proprietate şi sunt concesionaţi de la primărie"; casa şi terenul le stăpâneşte de 30 de ani şi nu i s-a eliberat titlu de proprietate.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 3384 din 5 noiembrie 2003, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat pe pârât să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 800 mp teren situată în intravilanul satului Bosanci, comuna Bosanci, judeţul Suceava, pe aliniamentul „d-b-a-F-E-G-b-i" din planul de situaţie la raportul de expertiză efectuat în cauză de expert A.M. A fost obligat pârâtul la 4.856.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut din raportul de expertiză că reclamanţii deţin, din suprafaţa de 2000 mp dobândită în baza sentinţei civile nr. 1694/2000, doar suprafaţa de 1705 mp, iar din suprafaţa de 6500 mp dobândită conform sentinţei civile nr. 3309/2000, doar 5658 mp, restul suprafeţei fiind deţinute de pârâtul C.G. A mai motivat judecătoria că pârâtul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pe care îl deţine (nici pentru terenul aferent construcţiilor, 574 mp), dar cum reclamanţii au fost de acord ca această suprafaţă de 574 mp să rămână în posesia pârâtului, a fost admisă acţiunea în revendicare pentru terenul de 800 mp.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâtul C.G. a fost admis de Curtea de Apel Suceava care, prin Decizia civilă nr. 738 din 23 martie 2004, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut şi motivat că sentinţa civilă nr. 1694 din 30 martie 2000 a Judecătoriei Suceava, prin care s-a constatat că la data de 9 ianuarie 1996 numitul M.L. a vândut reclamanţilor suprafaţa de 20 ari teren, nu este opozabilă pârâtului care nu a fost parte în acel litigiu şi că în acel proces terenul nu a fost efectiv identificat şi măsurat, astfel că vecinătăţile menţionate au avut un caracter formal şi neconcludent. Osebit, prin adeverinţa nr. 619/1996 şi titlul de proprietate nr. 2090/2003, pârâtului C.G. i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru 800 mp teren intravilan „Sat", iar suprafaţa de 550 mp i s-a atribuit soţiei pârâtului (C.I.) încă din 1984 ca o compensaţie pentru un grav accident de muncă suferit la baza furajeră a fostei cooperative de producţie din localitate, motive pentru care s-a conchis că pârâtul nu ocupă nici o suprafaţă de teren ce ar aparţine reclamanţilor.
Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a respins ca nefondată acţiunea în revendicare, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii B.I. şi B.C. care au invocat următoarele critici: expertiza efectuată în cauză conţine concluzii ambigue; greşit şi fără o motivare temeinică s-a reţinut că pârâtul are dreptul la suprafaţa de 550 mp cât timp se invocă „o compensaţie în urma unui accident de muncă suferit în anul 1984"; pentru acest teren reclamanţi-recurenţi pretind că au un drept de proprietate recunoscut printr-o hotărâre judecătorească.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că instanţele nu au respectat în cauză menţionatele prevederi legale. Astfel, prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanţii au chemat în judecată un număr de şapte pârâţi pentru a fi siliţi să le predea în deplină proprietate un teren în suprafaţă de 0,20 ha, dobândit prin cumpărare, operaţiune recunoscută prin sentinţa nr. 1694 din 30 martie 2000 a Judecătoriei Suceava, teren pentru care vânzătorii aveau titlul de proprietate nr. 227 din 27 aprilie 1994.
La prima zi de înfăţişare, reclamanţii şi-au modificat total acţiunea, atât cu privire la persoana chemată în judecată, cât şi cu referire la obiectul revendicării. Ei au cerut ca cei şapte pârâţi „să fie scoşi din cauză", să fie citat în această calitate numai pârâtul C.G. de la care au revendicat un teren de 0,40 ha dobândit de această dată de reclamanţii prin schimb potrivit sentinţei civile nr. 3309 din 27 iunie 2000 a Judecătoriei Suceava.
Ulterior, la data de 31 octombrie 2001, prezentă în instanţă, reclamanta B.I. şi-a schimbat din nou acţiunea solicitând ca să fie obligaţi „pârâţii" a-i preda în proprietate un teren în suprafaţă de 20 ari (2000 mp), dobândit astfel: 4 ari prin cumpărare şi 13 ari prin schimb (fila 37 dosar de fond). Or, 4 ari + 13 ari = 17 ari (1700 mp) şi nu 20 de ari (2000 mp), cât reclamanta a menţionat în ultima modificare de acţiune.
Întrucât instanţele nu au manifestat rol activ, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor date în cauză şi reluarea judecăţii de la prima zi de înfăţişare urmând ca instanţa de trimitere să pună în vedere reclamanţilor să precizeze, în scris, ce suprafaţă de teren revendică, să identifice respectiva suprafaţă prin indicarea dimensiunilor şi a megieşilor, de la ce persoane anume o revendică şi care este titlul de proprietate pe care îl exhibă în dovedirea dreptului de proprietate.
În rejudecare, ţinând seama de precizările pe care le vor face reclamanţii, se va dispune refacerea raportului de expertiză imobiliară, instanţa de trimitere urmând a cere expertului ca la întocmirea lucrării să aibă în vedere şi titlul de proprietate nr.2090 din 15 decembrie 2003 (fila 11 dosar apel), titlu emis pârâtului C.G. după efectuarea raportului de expertiză în faţa Judecătoriei Suceava, aspect ce trebuia lămurit de către instanţa de apel, care greşit a respins probele suplimentare cerute de părţi.
Potrivit adeverinţei nr. 1528 din 23 februarie 2004 eliberată de Primăria comunei Bosanci, judeţul Suceava (fila 9 dosar apel) soţia pârâtului C.G., numita C.I., a suferit, în adevăr, în anul 1984, un accident de muncă „drept pentru care a fost compensată cu o suprafaţă de 0,06 ha din domeniul privat al comunei Bosanci din vecinătatea casei de locuit".
De aceea, în rejudecare, instanţa de trimitere va stabili pe bază de dovezi, inclusiv prin relaţii lămuritoare de la primăria emitentă a adeverinţei, locul exact unde este situat acest teren, prin individualizarea lui corectă, deoarece termenii folosiţi „vecinătatea casei de locuit" sunt generali şi echivoci. Întrucât adeverinţa vorbeşte de o „compensare", în rejudecare, se va stabili cu ce titlu este deţinut acest teren de soţia pârâtului (de proprietate, posesiune sau o simplă detenţiune precară) pentru a fi astfel comparat cu titlul de proprietate pe care reclamanţii pretind că îl au cu referire la acelaşi teren.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii B.I. şi B.C. împotriva deciziei nr. 738 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Casează Decizia, precum şi sentinţa nr. 3384 din 5 noiembrie 2003 a Judecătoriei Suceava şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3231/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2864/2005. Civil → |
|---|
