ICCJ. Decizia nr. 3231/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3231
Dosar nr. 19686/1/2005
(nr. vechi 5464/2005)
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Reclamantul S.T., prin cererea înregistrată la 13 august 2004, pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 3612, a contestat Dispoziţia nr. 1266 din 8 iulie 2004 emisă de primarul oraşului Ianca, solicitând restituirea în natură a suprafeţei de teren de 150 mp şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru diferenţa de teren de 1540 mp.
În motivarea contestaţiei se arată că în mod nelegal se afirmă prin dispoziţie absenţa titlului de proprietate asupra imobilului în litigiu, faţă de conţinutul actului de donaţie nr. 541 din 20 mai 1946.
Instanţa, prin sentinţa civilă nr. 20 din 17 ianuarie 2005 a admis contestaţia, a desfiinţat dispoziţia şi a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în valoare de 327.266.446 lei pentru imobilul construcţii şi teren, măsuri reparatorii în acordarea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul este singurul moştenitor al lui S.N., care a fost proprietarul unui imobil cu construcţie în suprafaţă de 1696 mp, că supra-edificatele au fost demolate, iar pe teren s-au construit sediul R., grădiniţa de copii şi B.C.R. Ianca şi că faţă de situaţia de fapt reţinută sunt incidente dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de Primăria oraşului Ianca a fost respins ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 384 din 10 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosar nr. 323/2005.
În considerentele deciziei se arată că terenul se află în proprietatea statului înainte de anul 1989, fiind folosit pentru realizarea obiectivului de sistematizare a localităţii Ianca şi că, fiind vorba de un teren ce nu poate fi restituit în natură, sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 la valoarea stabilită prin raportul de expertiză.
Se mai arată că actul de donaţie nu este contestat de apelantă, iar prezumţia invocată de aceasta, că imobilul ar fi fost înstrăinat nu are suport probator în cauză.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către apelanta-intimată pentru criticile ce se vor arăta.
Contestatorul nu a respectat dispoziţiile art. 22 lit. c) şi d) din HGR. nr. 498/2003, în sensul de a depune acte doveditoare care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
De asemenea, contestatorul nu a făcut dovezi referitoare la titlul de proprietate şi a calităţii sale de succesor.
Instanţa, s-a bazat numai pe prezumţia prevăzută de capitolul I pct. 1 lit. e), şi anume de faptul că imobilul se regăsea în patrimoniul statului, neţinând cont că în perioada 1946-1950 bunurile s-au aflat în circuitul civil, putând fi înstrăinate de către proprietari.
Criticile formulate de pârâtă pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând Decizia atacată, prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate în toate fazele procesuale Curtea a reţinut următoarele:
Reclamantul, potrivit certificatului de moştenitor nr. 7 din 5 ianuarie 1996 eliberat de Biroul notarului public G.G., este unicul succesor al lui S.N., în calitate de fiu.
Autorul reclamantului a avut în proprietate, un imobil cu construcţie, respectiv 1696 mp teren şi clădiri în baza actului în baza actului de donaţie nr. 541 din 20 mai 1946 (fila 5 dosar fond), act de donaţie care faţă de dispoziţiile art. 644, art. 800, art. 801 şi art. 942 C. civ., face dovada dreptului de proprietate al autorului reclamantului asupra imobilului solicitat prin notificare.
Construcţiile au fost demolate anterior anului 1989, situaţia de fapt relevată prin raportul de expertiză şi necontestat de recurentă, pentru sistematizarea localităţii Ianca.
Pe acest teren, s-au ridicat o serie de construcţii, împrejurare de asemenea necontestată.
Cum imobilul se regăseşte în patrimoniul statului, instanţa a constat aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, în sensul preluării abuzive a proprietăţii ce a aparţinut autorului intimatului.
Susţinerile recurentului referitoare la o posibilă înstrăinare a imobilului de chiar proprietari reprezintă o simplă aserţiune, în lipsa unor dovezi în acest sens.
Instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legii de reparaţie atunci când a constatat calitatea reclamantelor de persoană îndreptăţită astfel încât, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Ianca, judeţul Brăila împotriva deciziei civile nr. 384/A din 10 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2886/2005. Civil → |
|---|
