ICCJ. Decizia nr. 2895/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2895
Dosar nr. 12468/1/2005
Şedinţa publică din 17 martie 2006
Asupra recursurilor civile de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava nr. 7312/2003 reclamantul Z.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria comunei Grăniceşti, prin primar şi Prefectura judeţului Suceava, anularea dispoziţiei nr. 181/2003 emisă de Primarul comunei Grăniceşti şi acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din casă şi anexe, preluat abuziv de stat şi demolat.
În motivarea acţiunii reclamantul a precizat că părinţii săi au moştenit de la bunici un imobil în satul Dănila comuna Dărmăneşti, însă în perioada când tatăl său, etnic german, a fost deportat la minele din Dombas, în fosta U.R.S.S., imobilul respectiv a fost trecut în rezerva comunei „pentru instituţii publice" iar ulterior a fost demolat. Terenul pe care erau amplasate casa, şura şi grajdul i-a fost restituit în baza Legii nr. 18/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 679 din 13 iulie 2004 pronunţată de Tribunalul Suceava s-a admis acţiunea şi s-a desfiinţat dispoziţia nr. 181/2003; totodată s-a stabilit că reclamantul este îndreptăţit la obţinerea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti pentru imobilele casă de locuit, cu grajd şi şură situate în satul Dănilă, comuna Dărmăneşti, judeţul Suceava.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că, prin actele de stare civilă, reclamantul a făcut dovada vocaţiei succesorale, dispoziţiile art. 4.4 din HG nr. 498/2004 neimpunând a se face dovada calităţii de unic moştenitor.
Potrivit extrasului de C.F. bunica reclamantului Z.B. a fost proprietară în indiviziune cu copii săi între care şi tatăl reclamantului asupra parcelelor înscris în C.F. inclusiv asupra parcelei 80, clădire cu casă. S-a mai reţinut că prin procesul-verbal din 11 noiembrie 1947 se dovedeşte preluarea abuzivă a imobilelor solicitate, nefiind incidente dispoziţiile Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul, Prefectul judeţului Suceava şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Ulterior, reclamantul a precizat că renunţă la judecata apelului.
În motivarea apelurilor pârâţii au susţinut că reclamantul nu a făcut dovada proprietăţii, a calităţii de moştenitor şi a preluării abuzive.
Prin Decizia civilă nr. 34 din 17 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Suceava s-au respins apelurile declarate de pârâţi şi s-a luat act că reclamantul a renunţat la judecata apelului.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că în cauză s-a dovedit preluarea abuzivă şi demolarea construcţiilor care constituiau o gospodărie ţărănească, situaţie în care nu-şi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 invocat de apelanţi.
Decizia pronunţată în apel a fost recurată de către Prefectul judeţului Suceava şi D.G.F.P. Suceava, în calitate de mandatar al Ministerului Finanţelor Publice.
În motivarea recursului declarat de Prefectul judeţului Suceava se susţine, în esenţă, că în mod greşit s-a respins apelul întrucât pentru imobilele solicitate de reclamant nu este posibilă restituirea în natură, ci acordarea uneia din măsurile reparatorii prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Deşi acest recurent nu a indicat concret temeiul juridic pe care se întemeiază recursul, indicând generic dispoziţiile art. 299-304 C. proc. civ., dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
În recursul declarat de D.G.F.P. Suceava se invocă drept temei legal prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. şi se susţine, în esenţă, că pentru termenul din 17 ianuarie 2005 procedura de citare nu a fost îndeplinită cu Ministerul Finanţelor Publice ci numai cu D.G.F.P. Suceava care nu are calitate procesuală proprie în prezenta cauză, fiind doar un mandatar al Ministerului Finanţelor Publice, în baza unei declaraţii remisă în acest sens.
Referitor la fondul cauzei, s-a arătat că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de unic moştenitor şi nici a proprietăţii în integralitatea ei, iar pe de altă parte că în cauză sunt incidente dispoziţiile legii privind reforma agrară.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor, combătând criticile formulate de recurenţi.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Contrar celor susţinute de recurentul Prefectul judeţului Sucea, instanţele care s-au pronunţat anterior în cauză au reţinut în mod judicios că imobilele ce fac obiectul prezentei cauze nu pot fi restituite în natură, motiv pentru care s-a stabilit că reclamantul este îndreptăţit la obţinerea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile prevederilor art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, astfel că acest recurs se priveşte ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de D.G.F.P. Suceava, în calitate de mandatar al Ministerului Finanţelor Publice, Curtea constată următoarele:
Nu poate fi reţinută critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În apel, ca de altfel şi la fond, Ministerul Finanţelor Publice a fost reprezentat de D.G.F.P. Suceava, în baza mandatului special acordat prin delegaţia nr. 66087 din 1 octombrie 2004, situaţie faţă de care în mod corect s-a dispus citarea acesteia în cauză.
Nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la fondul cauzei.
În materia Legii nr. 10/2001 calitatea procesuală pasivă aparţine persoanelor îndreptăţite la măsurile reparatorii, prevăzute expres prin dispoziţiile art. 3 lit. a)-c).
Persoana fizică îndreptăţită la restituire, moştenitoare a fostului proprietar trebuie să dovedească această calitate, de moştenitoare şi nu interesează dacă este unic moştenitor sau sunt mai mulţi moştenitori, regula unanimităţii specifică acţiunii în revendicare negăsindu-şi aplicabilitatea în astfel de litigii.
Cu probele administrate, s-a făcut dovada proprietăţii imobilului şi că acesta a fost preluat de stat în mod abuziv.
Faţă de considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Prefectul judeţului Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. împotriva deciziei civile nr. 34 din 17 ianuarie 2005, a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2816/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2768/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
