ICCJ. Decizia nr. 2920/2005. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2920
Dosar nr. 29613/1/2005
nr. vechi 13151/2005
Şedinţa publică din 17 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 ianuarie 2005, reclamantul S.T.N.I. a chemat în judecată pe pârâtul S.I.V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa acesta să fie obligat de a încheia contractul autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul de 15.000 mp înscris în C.F. Braşov nr. top 11684/13/1/1/2/1, cu preţul de 45.000 Euro (1.737.000.000 lei) iar în caz contrar, hotărârea judecătorească să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A mai solicitat să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu şi să se constate că a plătit pârâtului un avans de 2500 Euro (96.500.000 lei).
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 21 iunie 2004 s-a încheiat un antecontrat de vânzare-cumpărare prin care pârâtul s-a obligat să-i vândă imobilul menţionat pentru preţul de 45.000 Euro, din care reclamantul a achitat un avans de 2500 Euro la data semnării antecontractului, care a fost autentificat sub nr. 1140 din 21 iunie 2004 de notarul public F.U.
A mai arătat că la aceeaşi dată, acelaşi notar, a autentificat şi procura pe care reclamantul i-a dat-o pârâtului pentru ca acesta să se ocupe de înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în cartea funciară, ceea ce reclamantul a şi făcut, înştiinţându-l apoi pe pârât că trebuie să se prezinte la notarul public I.F. la data de 30 noiembrie 2004 pentru întocmirea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Pârâtul nu s-a prezentat la data respectivă la sediul notarului public între orele 8,30-15,30, după cum nu s-a prezentat nici la data de 2 decembrie 2004 la Galaţi, la notarii publici S.T. şi C.O.T. pentru a primi diferenţa de preţ.
Reclamantul a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1073 şi art. 1077 C. civ., fiind îndreptăţit să obţină executarea în natură a obligaţiei, între părţi existând un antecontract valabil încheiat, iar pârâtul refuză autentificarea operaţiunii de vânzare-cumpărare, în timp ce el s-a declarat gata să-şi execute obligaţia de plată a preţului, plătind şi un avans.
Fiind astfel investit, Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 143/S din 11 aprilie 2005, a admis acţiunea aşa cum a fost formulată, obligându-l pe pârât la 69.625.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin actul intitulat „promisiune de vânzare-cumpărare", autentificat sub nr. 1140 din 21 iunie 2004 de BNP F.U. din Galaţi, pârâtul S.I.V., în calitate de vânzător-promitent, s-a obligat să vândă reclamantului S.T.N.I., în calitate de cumpărător-promitent, terenul arabil de 15.000 mp situat în extravilanul localităţii Ghimbav, identificat ca tarlaua 41, parcela 304/20, cu nr. cadastral 304/20, la preţul de 45.000 Euro din care reclamantul a achitat pârâtului suma de 2500 Euro, reclamantul obligându-se să plătească pârâtului diferenţa de preţ până la data de 30 noiembrie 2004, dată până la care părţile s-au înţeles de asemenea să perfecteze actul de vânzare-cumpărare în formă autentică „dată când se achită preţul integral", după cum s-a consemnat în înţelegerea părţilor.
În acelaşi act, părţile au prevăzut şi o clauză conform căreia, în situaţia neexecutării obligaţiei de plată a restului de preţ până la data stipulată, cumpărătorul va pierde suma achitată cu titlu de avans, iar în situaţia nesemnării contractului în formă autentică până la aceeaşi dată, vânzătorul s-a obligat să restituie dublul sumei primită ca avans.
Ulterior, între părţi s-a purtat corespondenţă, concretizată în înscrisurile depuse la dosar nici una dintre părţi necontestând conţinutul ori semnătura de pe acestea sau primirea corespondenţei.
Din corespondenţa purtată între părţi nu rezultă acordul comun al acestora în sensul modificării uneia sau alteia dintre clauzele contractuale cuprinse în promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată în formă autentică, astfel încât aceasta urmează să producă efecte juridice în sensul că rezultă din voinţa concordantă a părţilor, care sunt ţinute să respecte întocmai actul încheiat, potrivit dispoziţiilor art. 969 alin. (1) C. civ.
Instanţa a mai reţinut că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1073 şi art. 1077 C. civ.
Din interpretarea clauzelor contractuale, a reţinut instanţa, rezultă că părţile au convenit ca cele două operaţiuni să se efectueze concomitent: „eu vânzătorul, mă oblig să vând terenul înscris mai sus domnului S.T.N.I. şi să perfectăm actul de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 30 noiembrie 2004, dată când se achită preţul integral".
A mai reţinut că reclamantul s-a declarat dispus să îşi îndeplinească obligaţia asumată, în sensul de a plăti diferenţa de preţ datorată, invitându-l pe pârât în acest sens să încheie actul autentic de vânzare-cumpărare la data de 30 noiembrie 2004, la notarul public I.F., la care pârâtul nu s-a prezentat.
Reclamantul este îndreptăţit să pretindă efectuarea unei plăţi cherabile şi cum părţile au convenit asupra executării simultane a obligaţiilor pe care şi le-au asumat, respectiv aceea de încheiere a actului de vânzare-cumpărare în formă autentică şi aceea de plată a preţului, rezultă că cele două acte juridice, transmisiunea proprietăţii şi plata preţului, nu puteau fi făcute decât la domiciliul debitorului obligaţiei de plată a preţului, respectiv în Braşov.
În ceea ce priveşte excepţia de neexecutare invocată de pârât, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite toate condiţiile pentru invocarea acesteia, condiţie care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, în sensul că, şi numai una dintre acestea nefiind îndeplinită, excepţia nu poate fi primită.
În speţă, deşi obligaţiile reciproce ale părţilor îşi au temeiul în acelaşi contract, iar părţile nu au convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce, deci nu au renunţat la simultaneitatea executării, instanţa de fond a constatat că neexecutarea obligaţiei de plată a diferenţei de preţ din partea reclamantului se datorează chiar faptei pârâtului, care nu s-a prezentat în faţa notarului public, deşi notificat de reclamant, pentru încheierea actului autentic, fără a justifica refuzul său şi în condiţiile în care reclamantul era în drept să pretindă încheierea acestui act în faţa notarului public de la domiciliul său, loc în care urma a se face şi plata.
În consecinţă, faţă de principiul forţei obligatorii a contractului şi acela al executării în natură a obligaţiilor, pârâtul a fost constrâns la executarea prestaţiei la care s-a angajat.
Împotriva hotărârii primei instanţe, a formulat apel pârâtul S.V., iar Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 648/Ap din 21 septembrie 2005, l-a admis, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei de neexecutare a contractului invocată de pârât, fără însă, a o analiza prin prisma condiţiilor prevăzute de lege „reţinând superficial că în cauză nu ar fi îndeplinite condiţii pentru invocarea acesteia", situaţie ce impune desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanţa de apel a mai apreciat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra clauzelor contractului pentru a stabili configuraţia exactă a raporturilor juridice dintre părţi, cu ocazia rejudecării urmând a se observa că în promisiunea de vânzare încheiată între părţi s-a prevăzut un pact comisoriu cu clauză de arvună în ipoteza desistării oricăreia dintre părţi de la perfectarea vânzării, iar pe de altă parte, că instanţa de fond urmează să examineze vinovăţia debitorului în raport de prevederile art. 1298 C. civ.
De asemenea, instanţa de apel a îndrumat instanţa de fond ca în rejudecare să ţină seama de faptul că nu a format obiect al primei judecăţi cererea reclamantului de înscriere a dreptului de ipotecă legală în cartea funciară, aşa încât, nu se putea dispune din oficiu înscrierea în C.F. a acestui drept, încălcându-se astfel principiul disponibilităţii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat recurs atât reclamantul cât şi pârâtul.
I. În recursul declarat reclamantul S.T.N.I. invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel a nesocotit prevederile art. 297 C. proc. civ., dispoziţii care permit trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă doar în cazul în care aceasta a rezolvat procesul fără a invoca în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, or, în speţă, nu este incidentă nici una din aceste situaţii.
II. Prin recursul declarat, pârâtul S.V. invocă excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Braşov în soluţionarea cauzei, cu motivarea că în cauză sunt incidente prevederile art. 5 C. proc. civ., conform cărora competenţa aparţine instanţei de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoria Galaţi, instanţă competentă să judece în raport de modificările intervenite prin Legea nr. 219/2005.
I. Recursul reclamantului S.T.N.I. este fondat:
Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ. „în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe".
În speţă, instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe prima ipoteză prevăzută de textul citat.
Soluţia instanţei de apel este, însă, greşită, întrucât este evident că prima instanţă a soluţionat pricina pe fond, făcând o analiză atentă a raporturilor contractuale dintre părţi, atât în momentul determinării voinţei reale a părţilor, cât şi ulterior încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.
Prima instanţă a reţinut că antecontractul de vânzare-cumpărare nu a fost modificat prin voinţa concordantă a părţilor, deşi între ele a existat o corespondenţă care tindea la modificarea anumitor clauze contractuale, fiecare parte propunând alte modificări.
De asemenea, instanţa de fond a analizat probele părţilor, dându-le cuvenita eficienţă juridică, a analizat clauzele contractului, vinovăţia debitorului-pârât, aspecte ce rezultă indubitabil din considerentele sentinţei aşa încât, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Soluţia instanţei de apel de desfiinţare a sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă este, aşadar nelegală, în condiţiile în care instanţa de apel era obligată să judece cauza pe fond având în vedere caracterul devolutiv al apelului, care permite o nouă judecare a cauzei atât sub aspectul problemelor de fapt stabilite de prima instanţă, cât şi asupra dezlegării dată problemelor de drept, căci această cale de atac devolutivă poate reedita judecata în fond, astfel cum s-a arătat.
Drept urmare, în raport de considerentele expuse, recursul reclamantului se priveşte ca fondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi admis, cu consecinţa casării hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru judecarea apelului.
II. Referitor la recursul declarat de pârâtul S.V., este nefondat, în condiţiile în care, potrivit art. 13 alin. (1) C. proc. civ. „cererile privitoare la bunuri nemişcătoare se fac numai la instanţa în raza căreia se află nemişcătoarele".
Cum, în speţă, imobilul se află în Braşov, în mod corect instanţa de fond prin încheierea din 7 februarie 2005 a respins excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârât.
În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă materială de soluţionare a recursurilor, se constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 725 C. proc. civ., având în vedere şi data înregistrării recursurilor.
Drept urmare, pentru considerentele arătate, recursul pârâtului urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.T.N.I. împotriva deciziei nr. 648/Ap din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru judecarea apelului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2928/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2778/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
