ICCJ. Decizia nr. 2994/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2994
Dosar nr. 9457/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 158 din 23 iunie 2003, Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului C.T.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.T., în contradictoriu cu Primăria oraşului Odobeşti, Prefectura judeţului Vrancea, Agenţia Domeniilor Statului, Dispensarul Veterinar Odobeşti, P.C., G.V., P.N. şi SC P. SA Panciu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada filiaţiei sale faţă de pretinsul titular al dreptului de proprietate, însă Decizia nr. 53 din 15 octombrie 1948, depusă de acesta la dosar pentru dovedirea dreptului de proprietate al defunctului D.P., care atestă faptul că imobilul a fost ocupat de trupele sovietice, este doar un început de dovadă scrisă, iar, lipsa înscrisurilor cu care reclamantul să facă dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului a cărui restituire se cere nu mai justifică analiza celorlalte probleme de fond.
Prin Decizia civilă nr. 134/A din 1 octombrie 2003, Curtea de Apel Galaţi a respins apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri, instanţa de apel reţinând că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, deoarece nu a depus la dosar acte care să individualizeze construcţiile şi terenurile aferente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, fără să invoce vreun motiv de recurs, arată că se consideră nedreptăţit şi că îşi rezervă dreptul de a depune motivele de recurs cât timp dreptul de proprietate este imprescriptibil, noua constituţie prevede garantarea proprietăţii, iar dreptul său de moştenitor legal există şi este recunoscut de Primăria Odobeşti.
Intimatul G.V. a formulat întâmpinare, prin care a susţinut că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3021 C. proc. civ. şi a invocat dispoziţiile art. 306 C. proc. civ. care prevăd că în această situaţie recursul este nul.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, se va constata nul recursul declarat de reclamant.
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte, conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ., de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. 1, care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În prezenta cauză, reclamantul apelant, căruia hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 5 decembrie 2003, a declarat recurs în termenul legal, la data de 12 decembrie 2003.
În declaraţia de recurs nu se invocă vreun motiv de recurs şi nu se formulează critici care să facă posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. Recurentul, exprimându-şi nemulţumirea pentru soluţia pronunţată prin hotărârea atacată, face afirmaţii generale şi arată că îşi rezervă dreptul de a depune în instanţă motivele de recurs. Acesta însă a depus la dosar un memoriu, după expirarea termenului prevăzut de lege pentru motivarea recursului, la data de 25 martie 2004, în care nu invocă motive de ordine publică.
Prin urmare, constatându-se că recurentul nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 lit. c) şi art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul, care poate fi analizat numai în cadrul motivelor expres prevăzute de art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ., va fi constatat nul, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul C.T. împotriva deciziei civile nr. 134/A din 1 octombrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3022/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5296/2005. Civil. Contestatie la taxa de... → |
|---|
