ICCJ. Decizia nr. 3022/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3022
Dosar nr. 12555/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată la data de 7 aprilie 2005 în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. S.Î.P.A.M., cu sediul în Piteşti, judeţul Argeş, a solicitat retractarea deciziei civile nr. 64/R-CM din 7 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, ca fiind vădit potrivnică unui număr de 26 decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cererea, instanţa de revizuire constată cele ce succed.
Prin acţiunea civilă introdusă la data de 21 mai 2003 reclamantul S.Î.P.A.M. a chemat în judecată pe pârâţii Şcoala George Topârceanu Mioveni şi Centrul Bugetar Grupul Şcolar Colibaşi pentru a fi obligaţi la calcularea şi plata corectă a drepturilor salariale cuvenite personalului didactic în conformitate cu HG nr. 281/1993, Legea nr. 128/1997 şi contractul colectiv de muncă.
Tribunalul Argeş a pronunţat sentinţa civilă nr. 452/CM din 15 septembrie 2003, prin care a respins acţiunea, reţinând în esenţă că reclamantul nu are calitate procesuală activă faţă de dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, întrucât a formulat acţiunea în nume propriu şi nu în numele membrilor săi, care nu au fost nominalizaţi.
Recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă care face obiectul cererii de revizuire de faţă.
Instanţa de recurs a constatat că dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, care prevăd dreptul organizaţiilor sindicale de a formula acţiuni în justiţie în numele membrilor lor fără a avea nevoie de mandat expres din partea acestora, se întregesc cu dispoziţiile art. 222 C. muncii, care prevăd dreptul sindicatelor de a-şi reprezenta membrii, la cererea acestora, în cadrul conflictelor de drepturi.
În aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa de recurs a statuat că reclamantul a făcut o acţiune în nume propriu, iar indicarea, într-un tabel alăturat precizării ulterioare a acţiunii, a membrilor de sindicat care solicită drepturile salariale obiect al acţiunii nu este conformă prevederilor legale examinate, întrucât aceştia trebuia să fie arătaţi în mod expres în acţiunea întocmită, în conformitate cu dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., pentru a putea fi citaţi şi pentru ca eventuala hotărâre favorabilă să poată fi executată.
Concomitent acţiunii soluţionate în modul mai sus descris, reclamantul a formulat şi alte acţiuni cu acelaşi obiect, dar în contra unor pârâţi diferiţi diferenţiaţi în funcţie de locurile de muncă ale unor grupuri de membri de sindicat, în fiecare acţiune calitate de pârât având câte o şcoală diferită şi centrele bugetare la care acestea erau arondate.
Toate acţiunile au fost respinse în primă instanţă de către Tribunalul Argeş cu aceeaşi motivare ca şi în cazul de faţă, reclamantul declarând recurs în toate cazurile.
În funcţie de modificările legislative intervenite în timp în materia competenţei instanţelor de judecată, parte din recursuri, cum este şi cel din prezenta cauză, au fost soluţionate de Curtea de Apel Piteşti, iar 26 recursuri au fost soluţionate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Având de rezolvat aceeaşi problemă de drept, cele două instanţe au pronunţat soluţii esenţial diferite.
Astfel, Curtea de Apel Piteşti a respins recursurile cu motivarea mai sus descrisă, în timp ce instanţa supremă a admis cele 26 de recursuri deduse judecăţii sale, a casat hotărârile date în primă instanţă şi a trimis cauzele spre rejudecarea Tribunalului Argeş, constatând, spre deosebire de Curtea de Apel Piteşti, că prin lege se recunoaşte expres sindicatului calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor de natura celor ce fac obiectul acţiunilor reclamantului, care şi-a arătat calitatea de reprezentant legal al membrilor săi, precizând în acţiuni că a acţionat în numele acestora şi depunând tabel cu numele acelor membri de sindicat.
Aşa cum s-a arătat, Decizia atacată a rezolvat diferit aceeaşi problemă de drept faţă de rezolvarea dată de instanţa supremă.
Asemenea situaţie nu constituie însă condiţie suficientă pentru admiterea cererii de revizuire.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, între care se află şi aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se cere, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ambele fiind pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.
Or, procesele soluţionate prin hotărârile invocate a fi potrivnice pe calea cererii de revizuire de faţă, sunt numai similare ca obiect şi cauză, neexistând identitate de părţi.
Astfel, deşi în fiecare proces revizuientul a avut calitate de reclamant, a acţionat în interesul unor grupuri de membri de sindicat diferite, iar calitate de pârâţi au avut unităţi de învăţământ diferite, fiecare dosar fiind format în funcţie de şcolile la care aveau locurile de muncă acei membri de sindicat şi de centrele bugetare care calculau şi stabileau drepturile salariale concrete.
Aşadar, soluţiile diferite au fost date în cauze doar asemănătoare, dar distincte în privinţa părţilor, hotărârea dată în fiecare dosar producând efecte numai între părţile din acel dosar, neavând autoritate de lucru judecat asupra altor pricini similare doar prin obiect şi cauză.
A admite contrariul ar însemna ca instanţa de revizuire să se transforme într-o instanţă de control judiciar şi să aprecieze care din hotărârile contrare sunt greşite, ceea ce excede competenţei sale limitate la anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară, fără a face alte aprecieri.
Pentru toate cele ce preced, cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de S.Î.P.A.M. Piteşti împotriva deciziei civile nr. 64/R-CM din 7 septembrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5359/2005. Civil. Executare silita. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2994/2005. Civil → |
|---|
