ICCJ. Decizia nr. 2970/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2970
Dosar nr. 1902/2005
Şedinţa de la 13 aprilie 2005
Asupra conflictului de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
R.F. şi R.C. au chemat în judecată Consiliul local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar pentru a se constatat că au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de cca 900 mp situat în Constanţa, iar prin accesiune imobiliară, dreptul de proprietate asupra construcţiei în suprafaţă de cca 200 mp (inclusiv anexele gospodăreşti) edificate pe terenul menţionat.
Reclamanţii au estimat valoarea imobiliară la 54.500.000 lei, iar în drept au invocat dispoziţiile art.1837, art. 1846, art. 1847, art. 1890, art. 492 C. civ. şi art. 111 C. proc. civ.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 1964 din 24 februarie 2004 a admis acţiunea şi a constatat că reclamanţii au dobândit ca efect al prescripţiei achizitive, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 881,33 mp situat în Constanţa, cu vecinătăţile precizate în dispozitiv.
De asemenea, a constatat că reclamanţii au dobândit, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcţiilor individualizate în dispozitiv, cu menţiunea că întreg imobilul, teren şi construţii, este identificat în raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul S.O.
A dispus comunicarea hotărârii Biroului de Carte Funciară Constanţa.
Curtea de Apel Constanţa, prin încheirea nr. 1331/C din 25 noiembrie 2004, în baza art. 158 C. proc. civ., combinat cu art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâţii Consiliul local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 1964 din 24 februarie 2004 în favoarea Tribunalului Constanţa.
La rândul său Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 14 din 11 ianuarie 2005 a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Constanţa şi constituind ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a decide conform art. 21 C. proc. civ.
În motivarea soluţiei instanţa a invocat dispoziţiile art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 potrivit cărora hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel.
De asemenea instanţa a apreciat că litigiul cu care au fost sesizate instanţele nu este dintre cele pentru care Legea nr. 18/1991 reglementează competenţa de soluţionare a judecătoriilor ca prin grad de jurisdicţie, astfel încât se aplică normele de competenţă stabilite de art. 282 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 3 pct. 2 C. proc. civ., art. III din Legea nr. 195/2004 negăsindu-şi aplicare şi deci nici art. 2 pct. 2 lit. l) C. proc. civ.
Referitor la conflictul negativ de competenţă ivit urmează a stabili competenţa în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Aşa cum deja s-a relevat obiectul litigiului îl constituie constatatrea existenţei unui drept de proprietate asupra unui imobil, teren şi construcţie, dobândit prin uzucapiune şi respectiv accesiune imobiliară.
Cauza a fost soluţionată în primă instanţă de judecătorie care a pronunţat sentinţa la 24 februarie 2004, iar apelul a fost declarat la 7 iunie 2004, fiind sesizată Curtea de Apel Constanţa pe rolul căruia se afla la data intrării în vigoare a OUG nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004.
Conform art. I pct. 3 din menţionata ordonanţă, art. 3 C. proc. civ. a fost motificat în sensul că a fost introdus şi pct. 2 care stabileşte în sarcina curţilor de apel competenţa de a judecat apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în primă instanţă.
Este adevărat, aşa cum a reţinut şi tribunalul, că potrivit art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 hotărârile pronunţate în primă instanţă de judecătorii în materia fondului funciar, sunt supuse apelului la tribunal şi recursului la curtea de apel.
În speţă însă, aşa cum deja s-a relevat, litigiul dedus judecăţii nu are un astfel de obiect şi prin urmare conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ. aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004 şi art. 3 pct. 2 C. proc. civ. competenţa de soluţionare a apelului revine Curţii de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului formulat de Consiliul local Constanţa şi Municipiul Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 1969 din 24 februarie 2004 a Judecătoriei Constanţa, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4115/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4111/2005. Civil → |
|---|
