ICCJ. Decizia nr. 3018/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3018
Dosar nr. 7683/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 22 octombrie 2001 Ministerul de Interne a formulat cerere pentru cercetarea averii lui D.D. colonel la Grupul de pompieri al Judeţului Argeş, cu motivarea că există dispoziţie vădită între veniturile realizate de cel în cauză şi soţia sa şi bunurile dobândite în perioada 1991–2001 se susţine ca în această perioadă cei în cauză au dobândit bunuri ce nu se justifică din veniturile cunoscute şi anume: imobil S + P + 1 în suprafaţă de 360 mp situat în Piteşti, judeţ Argeş , situate pe un teren în suprafaţă de 710 mp, un apartament situat în Piteşti, judeţ Argeş, pe care l-au vândut fiicei D.R.F. în anul 2000 şi un autoturism Dacia 1310.
Comisia de aplicare a Legii nr. 115/1996 din cadrul Curţii de Apel Piteşti a dispus prin Ordonanţa nr. 4 din 30 iunie 2003 clasarea cauzei având ca obiect sesizarea menţionată, cu privire la care se dispuneau în cadrul ciclului procesual anterior clasarea cauzei ca inadmisibilă. Reluarea cercetării s-a dispus prin Decizia nr. 2011 din 22 mai 2002 a Curţii Supreme de Justiţie prin care s-a stabilit ca ofiţerii de pompieri sunt funcţionari publici în înţelesul art. 34 din Legea nr. 115/1996.
Soluţia de clasare cuprinde analiza veniturilor şi cheltuielilor celor în cauză pe fiecare an, pe perioada 26 octombrie 1996, data intrării în vigoare a Legii nr. 115 şi data sesizării comisiei.
Împotriva acestei soluţii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a declarat recursul de faţă, susţinând că în mod greşit perioada supusă cercetării a fost limitată la intervalul 1996-2001, în loc de a se face analiza începând cu anul 1990, nesocotindu-se astfel prevederile art. 38 şi art. 40 din Legea nr. 115/1996.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis, potrivit celor ce urmează:
Potrivit art. 138 din Legea nr. 115/1996, persoanele prevăzute la art. 2, care au ocupat posturi publice similare după 1 ianuarie 1990, având potrivit reglementărilor legale în vigoare, obligaţia declarării averii, pot fi supuse controlului averilor, potrivit procedurii stabilite prin prezenta lege, dacă sunt dovezi certe că unele bunuri sau valori ale acestora nu au fost dobândite în mod licit.
Rezultă că textul redat are în vedere persoanele care au ocupat funcţii publice după 1 ianuarie 1990, dată la care era în vigoare Legea nr. 18/1968 privind controlul provenienţei unor bunuri ale persoanelor fizice , care nu au fost dobândite în mod licit.
Această lege a fost abrogată expres conform art. 40 din Legea nr. 115/1996. Prin urmare, nu subzistă teza intimaţilor în sensul retroactualizării legii noi, pentru că sub imperiul legilor menţionate, controlul averilor trebuie să vizeze perioada de timp începând cu 1 ianuarie 1990, cum se prevede expres în legea nouă şi nu numai intervalul de timp, începând cu data intrării în vigoare a legii noi.
De aceea "critica adusă încheierii de clasare este întemeiată, astfel că recursul de faţă urmează a fi admis şi a se casa hotărârea dată, cu trimiterea cauzei aceleiaşi comisii, spre a proceda de cercetarea provenienţei bunurilor celor în cauză, pe întreaga perioadă, avută în vedere de lege, începând cu 1 ianuarie 1990.
Cu această ocazie urmează a se avea în vedere şi utilitatea împărţirii perioadei supuse verificării pe subperioade, în raport de data dobândirii unor bunuri valoare, pentru ca procedeul utilizat de comisie de a analiza veniturile şi cheltuielile pe ani, nu este concludent, fiind lipsit de orice justificare.
Aşa fiind, recursul de faţă, urmează a fi admis în sensul redat, conform art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva Ordonanţei nr. 4/D din 30 iunie 2003 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 115/1996 din cadrul Curţii de Apel Piteşti.
Casează Ordonanţa recurată şi trimite cauza spre soluţionare aceleiaşi comisii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2005 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 9342/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9209/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
