ICCJ. Decizia nr. 3032/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 24 iunie 2002, H.J. a chemat în judecată C.U.P. RA, Prefectura județului Vrancea și Primăria municipiului Focșani, urmând să fie obligate să-i restituie în natură, în baza art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilul situat în municipiul Focșani, iar, totodată, să suspende lucrările de demolare a acestui imobil. în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei Primăria municipiului Focșani să se pronunțe asupra notificării sale de retrocedare a bunului.
Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința nr. 45 din 17 februarie 2003, a admis acțiunea și a obligat pe pârâtele C.U.P. RA și Primăria municipiului Focșani să restituie, în natură, reclamantului bunul solicitat. A respins acțiunea față de pârâta Prefectura județului Vrancea.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 1101 din 27 iunie 2003, a admis apelul pârâtei Primăria municipiului Focșani și, schimbând sentința, a respins ca prematură acțiunea cu motivarea că sesizarea tribunalului competent potrivit Legii nr. 10/2001, este posibilă numai după îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 21 și urm. din lege.
împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că instanțele erau obligate să rezolve pozitiv subsidiarul acțiunii sale, prin obligarea pârâtei Primăria municipiului Focșani să se pronunțe asupra cererii sale de restituire a bunului solicitat.
Recursul este întemeiat.
Art. 6 și art.13 Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și art. 21 din Constituția României, consacră drepturi depline oricărei persoane să se adreseze efectiv justiției pentru a hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
Cum dreptul de proprietate, invocat prin acțiune, este eminamente un drept civil și cum prin tăcerea pârâtei Primăria municipiului Focșani de a răspunde la notificarea de retrocedare a bunului, a fost vătămat, indiscutabil, accesul reclamantului la un tribunal există, așa încât, nelegal i-a fost respinsă acțiunea (ca fiind promovabilă).
Cum, procedural, rezolvarea notificării, ca procedură administrativă prealabilă și obligatorie, premerge sesizării tribunalului, logic și firesc, soluționarea litigiilor izvorâte din temporizarea ori refuzul de finalizare a acestei proceduri, este atribuită, simetric, aceleiași instanțe (care va judeca acțiunea principală), adică tot tribunalului civil prevăzut de Legea nr. 10/2001.
în consecință, recursul a fost admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3033/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3028/2005. Civil → |
|---|
