ICCJ. Decizia nr. 3102/2005. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanta N.E. a chemat în judecată Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București și a solicitat anularea deciziei nr. 2194 din 14 februarie 2002 emisă de pârâtă prin care a fost respinsă cererea de restituire a terenului "gârlă" situat în comuna Belciugatele, județul Călărași.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că solicită restituirea în natură a cotei părți de teren ce i se cuvine ca moștenitoare a lui T.C.I., tatăl său, fiul lui R.C. și al A.C.T., mama sa, fiica lui N.I.D. care au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin contractul de vânzare-cumpărare din 6 mai 1928.
Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 731 din 13 septembrie 2002 a respins contestația.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 366 din 23 iunie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta N.E. împotriva sentinței civile nr. 731 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 366 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat recurs reclamanta N.E., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență că a făcut dovada calității sale procesuale active, a calității sale de moștenitoare a defuncților D.I.N., bunicul matern și C.R., bunicul patern.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, sau după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. De prevederile legii beneficiază, conform art. 4 alin. (2) și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite.
Instanțele de fond și de apel au reținut corect că reclamanta nu a făcut dovada calității sale procesuale active.
Astfel, aceasta a invocat drept titlu de proprietate al autorilor săi contractul din 26 mai 1928; în preambulul acestui act figurează drept cumpărători 83 de persoane; între cele 46 de persoane care au semnat actul nu figurează D.N. și nici R.C. Terenul ce a făcut obiectul acestui act nu este determinat ca întindere făcându-se referire la "balta cu stuful ei din comuna Belciugatele, în actuala ei formă și întindere, astfel cum a rămas în urma lucrărilor de expropriere și cadastrare". Nu s-a făcut nici proba modalității de preluare de către stat, a întinderii suprafeței și a persoanelor din patrimoniul cărora imobilul a trecut în patrimoniul acestuia după 6 martie 1945.
De asemenea, reclamanta nu a depus certificate care să ateste calitatea sa de moștenitoare a defuncților D.I.N. și C.R. și cota parte ce i se cuvine.
Față de considerentele menționate, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3070/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3105/2005. Civil → |
|---|
