ICCJ. Decizia nr. 3066/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 3 decembrie 2001, reclamantul O.C.V. a chemat în judecată Primăria comunei Padeș, județul Gorj, revendicând două suprafețe de teren de 3600 mp și 735 mp, situate în comuna Padeș.
Judecătoria Motru, prin sentința civilă nr. 1012 din 9 aprilie 2002, a declinat competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 195 din 19 iunie 2003, a respins acțiunea cu motivarea că procedura prealabilă impusă de Legea nr. 10/2001 a fost îndeplinită, dar că reclamantul nu a prezentat acte prin care să facă dovada că mama sa (al cărei succesor este) a avut în proprietate vreunul din cele două terenuri aflate în litigiu. Pe terenul în suprafață de 3600 mp a fost amenajat un stadion al localității, iar pe terenul de 735 mp a fost edificată construcția postului de poliție din comună.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 420 din 5 decembrie 2003, a respins apelul declarat de reclamant, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, invocate prin cererea de chemare în judecată.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamantul susținând, în esență, că acțiunea trebuia admisă pe baza probelor ce au fost administrate.
Recursul nu este întemeiat.
Adresându-se justiției, reclamantul avea obligația să-și dovedească pretențiile, dar, pe parcursul procesului, nu a reușit să probeze temeinicia acțiunii ce a formulat-o.
Astfel, reclamantul nu a probat prezenta cu acte doveditoare din care să rezulte amplasamentul celor două suprafețe de teren menționate în acțiune, pentru ca instanța să poată aprecia dacă parcela de teren mai întinsă se regăsește în perimetrul stadionului din localitate.
Referitor la terenul pe care se află edificată clădirea postului de poliție, actele depuse la dosar atestă că a fost preluat de la unchii reclamantului, care au primit teren în compensație într-un sat vecin.
Actele depuse de părți și martorii ascultați în cursul judecății în primă instanță nu confirmă existența unor situații care să-l îndreptățească pe reclamant, potrivit Legii nr. 10/2001, nici la restituirea în natură a celor două terenuri și nici la măsuri reparatorii prin echivalent.
Mai mult, în cursul procesului, reclamantul a arătat că cele două terenuri în suprafață de 3600 mp și de 735 mp ar fi fost primite zestre de la mama sa, dar nu a depus dovezi în acest sens, pentru ca ulterior să arate că terenurile au fost proprietatea bunicului său. Or, mama reclamantului a avut șase frați și nu a avut loc vreun partaj succesoral.
Situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță așa încât soluția de respingere a acțiunii are temei în dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Decizia instanței de apel, de asemenea, a fost pronunțată în acord cu dovezile administrate și cu aplicarea corectă a legii, așa încât recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3141/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3042/2005. Civil → |
|---|
