ICCJ. Decizia nr. 2951/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 20 noiembrie 2003, petenta Parohia Ortodoxă Română Roșia Montană II a solicitat în contradictoriu cu intimata Parohia Greco-Catolică Roșia Montană revizuirea sentinței civile nr. 854 din 19 iulie 2002 pronunțată de Judecătoria Câmpeni.
în drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuenta susține că la data de 18 noiembrie 2003, a intrat în posesia a două acte noi obținute de la Direcția Arhivelor Naționale a județului Alba, respectiv cererea adresată de fostul preot paroh al Parohiei Greco-Catolice Roșia Montană, datată 12 decembrie 1948, adresată Judecătoriei Populare Mixte Abrud prin care solicită intabularea dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe Roșia Montană cu motivarea că 75% din credincioșii greco-catolici au revenit la ortodoxism precum și dovada nr. 1725 din 10 decembrie 1948 eliberată de Primăria Roșia Montană ce confirmă împrejurarea menționată.
Judecătoria Câmpeni, prin sentința civilă nr. 20 din 14 ianuarie 2004 a respins ca nefondată cererea de revizuire.
în pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că cele două înscrisuri nu fac parte din categoria "înscrisurilor noi" așa cum le definește art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece acestea se aflau în depozitul Direcției Arhivelor Naționale a județului Alba și puteau fi prezentate atât la judecata în fond a cauzei cât și în căile de atac, ceea ce s-a și întâmplat cu dovada nr. 1725 din 10 decembrie 1948 eliberată de Primăria Roșia Montană.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1935 din 3 octombrie 2003 a Curții de Apel de Apel Alba-Iulia se arată că adeverința nr. 1725/1948 emisă de Primăria Roșia Montană "nu poate servi drept titlu pentru intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei". Ca atare, actul a putut fi prezentat la instanța de recurs care i-a stabilit valoarea juridică.
La fel și cererea preotului paroh greco-catolic din 12 decembrie 1948 aflată în depozitul Direcției Arhivelor Naționale a județului Alba putea fi prezentată la proces, nefiind deținută de partea adversă așa cum prevede art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Dar și acest act dacă ar fi fost prezentat, nu avea valoare juridică câtă vreme nu exista o hotărâre judecătorească în temeiul art. 37 din Decretul-lege nr. 177/1948 care să constate că 75% din numărul credincioșilor greco-catolici au revenit la ortodoxism.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuenta Parohia Ortodoxă Română Roșia Montană II criticând-o ca fiind nelegală și neîntemeiată .
Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 678/A din 30 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul revizuientei reținând aceleași considerente ale instanței de fond iar cu privire la actele depuse în apel s-a stabilit că nici acestea nu sunt "acte noi" în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
în termenul prevăzut de lege, împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs revizuenta invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta susține în esență că "înscrisurile noi" pe care și-a întemeiat cererea de revizuire au fost deținute de partea potrivnică, astfel că nu a avut cunoștință de locul unde se află.
Ca urmare a stăruințelor la Direcția Arhivelor Naționale a județului Alba s-au găsit cele două acte ce au fost comunicate revizuentei la data de 18 noiembrie 2003, deci nu au putut fi obținute pe parcursul procesului de fond din motive mai presus de voința recurentei.
Cu actele noi depuse în apel, respectiv adresa nr. 5624 din 12 ianuarie 1949 și statul de plată a salariilor pe luna septembrie 1949 s-a făcut dovada că preotul greco-catolic G.N. a trecut la ortodoxism încă din luna octombrie 1948 și a încasat salariu de la Protopopiatul ortodox român din Abrud.
Recurenta susține astfel că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a actelor noi atașate la cererea de revizuire precum și o greșită interpretare a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
După declararea recursului, revizuenta a formulat și o cerere de suspendare a executării sentinței civile nr. 854/2002 pronunțată de Judecătoria Câmpeni.
Recursul nu este fondat.
în primul rând se constată că revizuenta a luat cunoștință de pretinsele "acte noi" la data de 18 noiembrie 2003 și a formulat cererea de revizuire la data de 20 noiembrie 2003 încadrându-se în termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.
Referitor la "înscrisurile noi" trebuie reținut că art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. le definește ca fiind acte descoperite după darea hotărârii, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
în cauză "actele noi" sunt adresa nr. 1275 din 10 decembrie 1948 emisă de Primăria Roșia Montană și cererea din 12 decembrie 1948 adresată de preotul paroh al Parohiei Greco-Catolice Roșia Montană Judecătoriei Populare Mixte Abrud privind intabularea dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe Roșia Montană pe motiv că 75% din credincioșii greco-catolici au revenit la ortodoxism.
Aceste înscrisuri au fost obținute de revizuentă la data de 18 noiembrie 2003 de la Direcția Arhivelor Naționale a județului Alba.
Dovada nr. 1725 in 10 decembrie 1948 emisă de primărie a fost folosită de revizuentă în faza de recurs la sentința a cărei revizuire o solicită și a fost analizată prin decizia nr. 1935/2003 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia care nu i-a recunoscut nici o valoare juridică.
Din această perspectivă se consideră că, în mod judicios, instanța de apel a reținut că cele două acte nu îndeplinesc cerințele impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru "înscrisurile noi" deoarece se aflau în depozitul Direcției Arhivelor Naționale a județului Alba de unde revizuenta le putea solicita oricând, nefiind reținute de partea potrivnică.
De asemenea și actele depuse în faza de apel puteau fi solicitate și prezentate în procesul de fond de la Ministerul cultelor sau Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului.
Nu era o împrejurare mai presus de voința părții de a adresa cereri instituțiilor publice pentru eliberarea unor acte pe care intenționa să le folosească în procesul de fond ca probe.
Ca atare, atât înscrisurile noi cât și dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au fost interpretate corect de instanța de apel, așa încât nu au nici un fundament motivele de casare invocate de recurentă.
Față de cele ce preced și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
Ca o consecință a respingerii recursului s-a respins și cererea de suspendare a executării hotărârilor formulată de recurentă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3021/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2997/2005. Civil → |
|---|
