ICCJ. Decizia nr. 3112/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3112
Dosar nr. 8710/200.
Şedinţa publică din 19 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.P. a introdus, la 7 noiembrie 2001, acţiunea în revendicare a cinci imobile din municipiul Craiova şi 4 situate în Franţa (Bordeaux şi Biaritz), care ar fi aparţinut autorului ei I.C.M., decedat la 28 februarie 1936 şi lăsate Statului Român printr-un testament olograf din 14 februarie 1933.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 406 din 26 septembrie 2003 şi Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 369 din 26 noiembrie 2003, au respins acţiunea cu unica motivare că reclamanta nu şi-a probat calitatea de moştenitor al autorului I.C.M., care a testat averea Statului Român.
Contra acestor hotărâri reclamanta a declarat recurs, susţinând, în esenţă, că prin Decizia nr. 1036/1999 a Curţii de Apel Bucureşti i s-a recunoscut calitatea procesuală. De asemenea, averile lui I.C.M., care constituie „în acelaşi timp şi certificatul său de moştenitor al acestuia".
Recursul este nefondat.
Obiectul acţiunii este revendicarea (retrocedarea) unor bunuri imobile preluate de stat printr-un testament olograf din 1933, aşa cum se pretinde de reclamantă.
Aceasta îşi justifică dreptul la acţiune şi calitatea pe faptul că ar fi moştenitoare legală a autorului său I.C.M. Recurenta susţine că proba acestei calităţi o constituie Decizia civilă nr. 1036 din 14 septembrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, care constituie şi certificatul ei de moştenitor.
Prin sentinţa nr. 1036/1991 s-a respins acţiunea reclamantei pentru obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor şi a Arhivelor Naţionale, să-i elibereze copii scrise de pe testamentul olograf al lui I.C.M. şi alte acte.
Evident că recurenta nu a probat legătura sa cu I.C.M. şi nu are calitatea procesuală în acţiunea de faţă, care este o acţiune în revendicare de drept comun, căci bunurile pretinse nu pot fi încadrate în categoria celor din art. 3 şi art. 6 din Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.P. împotriva deciziei nr. 369 din 26 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3111/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3098/2005. Civil. Stabilirea competenţei → |
|---|
