ICCJ. Decizia nr. 3155/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3155
Dosar nr. 9066/200.
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 octombrie 2001 reclamanta J.D. a chemat în judecată pe pârâtele B.E. şi D.G.C. cerând să se dispună partajarea averii rămasă după defunctul J.I., decedat la data de 23 mai 2001, cu ultimul domiciliu în comuna Soiman, judeţul Prahova.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu Z.R., fosta soţie a defunctului susţinând în esenţă că bunurile succesorale au fost dobândite în timpul căsătoriei sale cu J.I. ori în timpul concubinajului caz în care impune respingerea acţiunii.
Prin încheierea din 21 februarie 2002 Judecătoria Vălenii de Munte a constatat deschisă succesiunea defunctului J.G.I., decedat la 20 mai 2001, a stabilit moştenitorii şi cotele succesorale care li se cuvin precum şi compunerea masei succesorale (activ şi pasiv succesoral) şi a dispus efectuarea unor expertize tehnice de specialitate în vederea evaluării bunurilor succesorale şi alcătuirii loturilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel, intervenienta şi pârâta D.G. susţinând că masa succesorală nu este cea stabilită de judecătorie.
Prin Decizia civilă nr. 1045 din 26 iulie 2002 Tribunalul Prahova a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienta şi pârâtele B.E. şi D.G.C. invocând incidenţa art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În recurs, s-a depus certificatul de grefă nr. 2376/2002 emis la 2 octombrie 2002 de Judecătoria Vălenii de Munte prin care se certifică existenţa pe rolul acestei instanţe, a unui proces având ca obiect cererea prin care reclamanta Z.R. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii B.E., D.G. şi J.D. să se dispună partajarea bunurilor dobândite împreună cu J.I. în timpul căsătoriei şi concubinajului, (depunându-se totodată şi o copie a cererii de chemare în judecată, filele 11,13).
Prin încheierea de şedinţă din 10 septembrie 2003 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, faţă de împrejurarea de fapt arătată, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii recursului.
Reclamanta J.D. a formulat la data de 26 noiembrie 2003 cerere de redeschidere a judecăţii, susţinând că se impune continuarea judecăţii şi cu menţiunea că în dosarul nr. 2376/2002 şi Judecătoria Vălenii de Munte a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea cauzei deduse judecăţii în acest proces, depunând în dovedire un nou certificat de grefă nr. 2376/2002 (fila 86).
Prin încheierea din 12 ianuarie 2004 Curtea de Apel Ploieşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 2376/2002 al Judecătoriei Vălenii de Munte cu motivarea că prima instanţă a fost investită numai cu o cerere de partaj succesoral şi nu şi cu o cerere de partaj bunuri comune referitoare la succesiune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta J.D. invocând incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamanta susţine, în esenţă, că în mod nelegal, Curtea de Apel Ploieşti a suspendat judecata recursului deşi nu erau date condiţiile legale şi reiterează stadiul judecăţii celor două procese.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 244 pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii, atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi.
Potrivit dispoziţiei legale menţionate instanţa nu este obligată să suspende judecata iar pentru ca dispoziţia legală menţionată să fie incidentă este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces, să facă obiectul numai a unui alt proces în curs de soluţionare şi să nu facă şi obiectul aceluiaşi proces în care se dispune măsura suspendării.
Or în speţă, prima instanţă a fost investită cu soluţionarea unei cereri de partaj succesoral după defunctul J.I. decedat la 23 mai 2001.
În cauză, la termenul de judecată din 29 noiembrie 2001 a intervenit în interes propriu Z.R., fosta soţie a defunctului, care a solicitat instanţei să constate că bunurile indicate în cererea de chemare în judecată au fost dobândite în timpul căsătoriei şi concubinajului cu defunctul său soţ (căsătorie desfăcută prin divorţ prin sentinţa civilă nr. 916 din 12 mai 1983 a Judecătoriei Vălenii de Munte); cerere pe care instanţele au obligaţia să o analizeze şi să o soluţioneze în acest proces.
În calitatea sa de intervenient în interes propriu, Z.R. are poziţia procesuală a reclamantului iar, din cuprinsul cererii sale (denumită impropriu „întâmpinare", fila 26 fond, rezultă că aceasta a intervenit în proces pentru a-şi valorifica drepturile codevălmaşe ori coindivize asupra unor bunuri din masa succesorală.
Aşa fiind, promovarea ulterior în cursul anului 2002 de către intervenientă a unei noi cereri de chemare în judecată prin care invocă aceleaşi drepturi ca şi cele care fac obiectul cererii de intervenţie formulată în prezenta cauză nu constituie o chestiune prejudicială în sensul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Ca atare, cum instanţa de recurs, a întrerupt cursul judecăţii fără existenţa unui motiv temeinic, Înalta Curte, urmează a admite recursul, a casa încheierea recurată şi a trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii recursului.
Faţă de situaţia ivită, instanţele de fond urmează a analiza incidenţa art. 164 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta J.D. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2004 (dosar nr. 7516/2002) a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3157/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3146/2005. Civil → |
|---|
