ICCJ. Decizia nr. 3169/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3169
Dosar nr. 28.630/1/2005
(nr. vechi 12.168/2005)
Şedinţa publică din 27 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 20 septembrie 2004, reclamanţii M.G. şi M.M.O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii J.C. şi Primarul municipiului Arad, să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 2449 din 18 august 2004 prin care s-a dispus restituirea în natură a apartamentelor nr. 3, 9b şi 11, situate în Arad, înscrise în C.F. Arad în favoarea pârâtei J.C., rectificarea celor 3 Cărţi funciare şi a C.F. Arad, prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei şi reînscrierea dreptului de proprietate al Statului.
În cauză a fost formulată cerere de intervenţie în interes propriu de către G.E.A. prin care s-a solicitat, în calitate de chiriaşă a apartamentului nr. 3, constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 2449/2004 emisă de Primarul municipiului Arad şi anularea certificatului de calitate de moştenitor nr. 330/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 336 din 6 aprilie 2005, Tribunalul Arad a respins ca nefondată acţiunea reclamanţilor, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâta J.C. a făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitor de pe urma defunctului R.E., atât notificarea formulată de aceasta, cât şi actele doveditoare ale calităţii de proprietar şi a celei de moştenitor fiind depuse în termen legal, pârâta fiind repusă prin lege în termenul de acceptare a succesiunii.
Tribunalul a mai constatat că cererea de cumpărare a apartamentului formulată de reclamanţi s-a depus în anul 2002, ulterior notificării formulate de pârâtă în anul 2001.
S-a mai reţinut că reclamanţii şi intervenienta nu au făcut dovada că pârâta şi antecesorii acesteia au fost despăgubiţi de Statul Român la data preluării abuzive.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii şi intervenienta susţinând, în esenţă, nulitatea absolută a dispoziţiei motivate de retrocedare pentru faptul că la data formulării notificării pârâta nu făcuse dovada calităţii de moştenitoare şi, pe de altă parte, defunctului R.E. (autorul pârâtei) i s-a naţionalizat un alt imobil decât cel în litigiu.
Prin Decizia civilă nr. 1729 din 21 septembrie 2005 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanţi şi intervenientă.
În considerentele deciziei s-a reţinut că în ceea ce priveşte omisiunea pârâtei de a depune odată cu notificarea şi actele doveditoare ale calităţii de persoană îndreptăţită la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, această omisiune nu este sancţionată cu decăderea din dreptul de administrare a acestor probe, ea putând fi complinită oricând pe parcursul procedurii administrate sau a procedurii judiciare, ceea ce în cauză s-a şi întâmplat.
S-a mai reţinut că proprietarul imobilului în litigiu a fost R.E., ce apare înscris în fila de C.F. a imobilului, nr. iniţial Arad şi apoi, prin corectarea prenumelui „Z." greşit menţionat (f.8 verso - dosar tribunal), în C.F. Arad, unde a fost transcris ulterior.
Reclamanţii au declarat recurs împotriva acestei decizii, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., arătând că cele două instanţe au interpretat greşit actul dedus judecăţii, hotărârile pronunţate fiind date cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În esenţă, recurenţii au invocat aceleaşi motive ca şi în cererea de apel, susţinând că pârâta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât nu a dovedit calitatea de moştenitoare a defunctului R.E., iar pe de altă parte antecesorul pârâtei nu a deţinut în proprietate imobilul ce face obiectul litigiului, ci cu totul alt imobil.
Intimata-pârâtă J.C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Prin notificarea adresată Primăriei municipiului Arad la data de 20 iunie 2001, pârâta a solicitat restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul cu nr.top.910/a, cuprins în C.F. Arad, cu terenul aferent de 1047 mp, situat în Arad, în calitate de unică moştenitoare a defunctului R.E., proprietarul tabular al imobilului menţionat anterior, preluat în mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin dispoziţia nr. 2449 din 18 august 2005, Primăria municipiului Arad a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 3, înscris în C.F. Arad, cu nr.top.910/a/III, a apartamentului cu nr. 9, înscris în C.F. Arad, cu nr.top.910/a/IX şi a apartamentului nr. 11, înscris în C.F. Arad, cu nr.top.910/a/XI.
Asupra terenului aferent s-a transmis dreptul de folosinţă special prevăzut de art. 2 din OUG nr. 184/2001.
Susţinerea recurenţilor în sensul că pârâta nu a făcut dovada calităţii de moştenitor şi a celei de proprietar, nefiind îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, este nefondată.
Dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevăd că succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea, sunt repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
Prin notificarea adresată Primăriei municipiului Arad la data de 20 iunie 2001, pârâta a fost repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii, iar prin certificatul de moştenitor nr. 330 din 11 decembrie 2001 a făcut dovada calităţii de moştenitor de pe urma defunctului proprietar tabular R.E.F.I., fiind nepoată de fiu a soţiei supravieţuitoare a defunctului.
Neîntemeiată este şi critica referitoare la faptul că autorul pârâtei, R.E., nu a avut în proprietate imobilul în litigiu, situat în B-dul R., în C.F. Arad figurând ca şi proprietar R.E., care este o cu totul altă persoană decât antecesorul pârâtei.
Defunctul R.E. apare ca proprietar înscris în fila de C.F. a imobilului în litigiu, nr. iniţial Arad şi apoi, prin corectarea greşelii de redactare a prenumelui Z., înlocuit cu prenumele corect E., în C.F. 16586 Arad, unde imobilul a fost transcris ulterior.
De altfel, numele complet al autorului pârâtei, aşa cum reiese din actele de stare civilă depuse la dosar, este acela de R.E.F.I., fiind aceeaşi persoană cu R.E., ce figurează în C.F. Arad.
Prin urmare, pârâta făcând dovada calităţii de moştenitor legal a fostului proprietar al imobilului în litigiu şi, implicit, pe aceea de persoană îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în mod corect instanţele de fond şi apel au respins acţiunea reclamanţilor, constatând că aceasta este nefondată.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul reclamanţilor ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi la plata sumei de 3.724 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.G. şi M.M.O. împotriva deciziei nr. 1729 din 21 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 3.724 RON cheltuieli de judecată faţă de pârâta J.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 323/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3133/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
