ICCJ. Decizia nr. 323/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 323
Dosar nr. 2620/1/2005
nr. vechi 547/200.
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 12 decembrie 2003 pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul G.Z. a solicitat în contradictoriu cu Primăria comunei Stulpicani ca instanţa să desfiinţeze dispoziţia nr. 74 din 31 octombrie 2003 prin care i s-a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură sau prin echivalent a unui imobil din comuna menţionată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a solicitat să-i fie restituite casa şi terenul ce au aparţinut mamei sale, E.H.(H.), pe care o moşteneşte, însă solicitarea i-a fost respinsă cu motivarea că bunul respectiv a fost distrus fără a se cunoaşte cauzele distrugerii.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 463 din 18 mai 2004 a respins contestaţia ca nefondată, reţinând în esenţă că:
- imobilul a fost distrus, fără a se cunoaşte cauzele;
- în C.F. figurează ca proprietar mama reclamantului, dar nu s-a făcut dovada în ce împrejurări bunul a fost trecut în proprietatea statului;
- în prezent terenul în litigiu a fost atribuit conform prevederilor Legii nr. 18/1991 unei alte persoane (numita P.P.).
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 2534 din 1 octombrie 2004, cu o motivare similară celei a instanţei de fond; s-a arătat în plus că reclamantul nici nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă.
Prin recursul de faţă reclamantul a criticat hotărârile, susţinând că în mod greşit i-a fost respinsă contestaţia; a invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul este întemeiat în sensul consideraţiilor ce succed.
Ambele instanţe au analizat sumar probatoriile administrate, au manifestat lipsă de rol activ şi au respins contestaţia cu o motivare lapidară şi neconvingătoare.
Astfel, instanţele au reluat, fără nici o dovadă, susţinerea pârâtei în sensul că „imobilul" ar fi fost distrus, deşi este evident că numai clădirea a fost, eventual, desfiinţată iar terenul există şi a fost atribuit altei persoane.
Pe de altă parte, contestatorul a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent, astfel încât soluţia respingerii, pe motiv de distrugere a bunului, a notificării, este principial greşită.
Pe de altă parte, instanţele nu au tras nici o concluzie din împrejurarea necontestată că mama reclamantului figurează şi în prezent ca proprietar tabular al imobilului. Faptul că, în pofida acestei realităţi juridice, terenul a fost atribuit altei persoane, nu poate constitui un temei pentru respingerea solicitării reclamantului.
În fine, instanţele au omis să observe că există un certificat de moştenitor, a cărui validitate nu a fost contestată, care tinde să con fere reclamantului legitimare procesuală activă.
Este deci evident că instanţele nu au lămurit pe deplin împrejurările esenţiale ale cauzei, ceea ce a condus la aplicarea greşită a legii. În consecinţă, Înalta Curte va admite recursul în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ. şi va casa Decizia pronunţată în apel, trimiţând cauza pentru o nouă judecată devolutivă a acestei căi de atac la aceeaşi instanţă.
Rejudecând apelul, instanţa de trimitere va trebui să lămurească, prin administrarea de noi probatorii aspectele privind:
- în modul de trecere a imobilului în stăpânirea statului;
- întinderea drepturilor reclamantului în raport de situaţia actuală, de fapt şi juridică, a bunului respectiv;
- eventualele măsuri reparatorii aplicabile în contextul prevederilor Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G.Z. împotriva deciziei nr. 2534 din 1 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3248/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3169/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
