ICCJ. Decizia nr. 3249/2005. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3249
Dosar nr. 8010/200.
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3850 din 3 septembrie 2003, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis contestaţia introdusă de contestatoarea Comisia pentru Protecţia Copilului Tulcea şi a anulat hotărârea nr. 874 din 17 aprilie 2003 emisă de intimata Comisia pentru Protecţia Copilului sector 5 Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-III-a civilă, prin încheierea pronunţată la 24 noiembrie 2003, a admis excepţia de necompetenţă materială de soluţionare a apelului, apreciat ca fiind recurs, declarat de intimata Comisia pentru Protecţia Copilului sector 5 împotriva sentinţei civile nr. 3850 din 3 septembrie 2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, a scos de pe rol şi a înaintat dosarul, spre competentă soluţionare, Curţii Supreme de Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut, în esenţă, că Decizia atacată a fost emisă de o comisie cu atribuţii jurisdicţionale astfel încât sunt incidente, în speţă, dispoziţiile art. 2821, pct. 2 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu autoritate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede astfel.
Soluţionarea recursului de faţă este de competenţa tribunalului pentru cele ce urmează.
În mod corect Curtea de Apel Bucureşti a calificat calea de atac ca fiind recurs şi nu apel, în raport cu dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ.
Este de netăgăduit faptul că intimata Comisia pentru Protecţia Copilului sector 5 Bucureşti este un organ cu activitate jurisdicţională care stabileşte măsuri de protecţie a copilului aflat în dificultate, emiţând în acest sens hotărâri care sunt executorii şi care se adoptă după o procedură specială reglementată de HG nr. 1205 din 27 noiembrie 2001 privind aprobarea metodologiei de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) C. proc. civ. judecătoriile judecă, în primă instanţă, plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege.
Faţă de cele enunţate, văzând că în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 2, pct. 3 C. proc. civ. potrivit căruia tribunalele judecă, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, coroborat cu art. 2811 pct. 2 al aceluiaşi cod, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a prezentului recurs în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa Tribunalului Bucureşti de a soluţiona recursul declarat de pârâta Comisia pentru Protecţia Copilului sector 5 Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3850 din 3 septembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 3261/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3260/2005. Civil → |
---|