ICCJ. Decizia nr. 3285/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3285
Dosar nr. 28632/1/2005
Nr. vechi 12170/200.
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 619 din 1aprilie 2005, pronunţată în dosarul nr. 5801/c/2004, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamantul E.H. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Timişoara, dispunând anularea în parte a dispoziţiei nr. 1577 din 14 iulie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timişoara şi obligarea pârâtului de a emite o nouă dispoziţie de restituire în natură a apartamentelor nr. 2-5, situate în imobilul din Timişoara, înscris în C.F. Timişoara şi a terenului în suprafaţă de 1142 mp, aferent imobilului menţionat anterior, înscris în C.F. Timişoara, nr.top. 11880 şi nr.top. 11881. Acţiunea a fost respinsă faţă de pârâtul Consiliul local al Municipiului Timişoara.
Instanţa a reţinut că prin dispoziţia contestată a fost respinsă notificarea reclamantului, întrucât imobilul a fost trecut cu plată în proprietatea statului, situaţie în care, potrivit art. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003, preluarea imobilului nu s-ar fi făcut în mod abuziv. Tribunalul a avut în vedere că reclamantul şi tatăl său au părăsit România înaintea intrării în vigoare a Decretului nr. 223/1974, astfel că preluarea imobilului s-a făcut retroactiv, în condiţiile art. 3 alin. (3) din actul normativ, aspect ce pune în discuţie nu doar principiul neretroactivităţii legii civile, dar şi faptul că nu s-a comunicat Decizia administrativă, pentru ca proprietarii să ia cunoştinţă de preluarea imobilului şi de dreptul de a încasa despăgubirile, statul nefăcând dovada plăţii vreunei despăgubiri.
Instanţa a mai constatat că dispoziţiile art. 1.4 lit. B) din HG nr. 498/2003 contrar art. 2 din Legea nr. 10/2001 şi, având o forţă juridică inferioară, nu pot nici să modifice şi nici să completeze legea.
Sentinţa a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului formulat de pârât, potrivit deciziei civile nr. 1617 din 5 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, în dosarul nr. 771/civ./2005.
Criticile invocate de apelant prin invocarea HG nr. 498/2003 au fost înlăturate, cu motivarea că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, sunt considerate a fi preluate abuziv de către stat nu numai terenurile dobândite în baza unui titlu nevalabil, adică preluate fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, ci şi cele dobândite cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs apelantul-pârât Primarul municipiului Timişoara.
În cuprinsul motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., sunt reproduse motivele de apel, fiind invocate prevederile normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003.
Recurentul susţine că prevederile art. 1.4 lit. b) din Normele metodologice au un caracter obligatoriu pentru Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, că instanţele sunt limitate ca, în cadrul contestaţiilor la dispoziţiile emise, să cerceteze legalitatea sau temeinicia acestora, raportat la prevederile Legii nr. 10/2001 şi a Normelor metodologice şi că sunt abilitate „să determine caracterul abuziv al măsurilor de preluare a imobilelor în sensul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 2 din Legea nr. 10/2001 conform art. 6 din Legea nr. 213/1998, pronunţându-se doar asupra valabilităţii titlului de preluare a unor bunuri în patrimoniul statului în cadrul unor acţiuni de drept comun.
Recursul nu este fondat.
HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, art. 1.4. lit. B) pct. 2, contravine flagrant dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 şi, fiind un act administrativ cu forţă juridică inferioară legii pentru a cărui aplicare a fost adoptată, nu poate adăuga, modifica sau contrazice legea.
Aprecierea făcută în acest sens de instanţele anterioare este rezultatul interpretării şi aplicării corecte a legii.
Însă, în prezenta cauză, nici măcar nu se pune problema aplicabilităţii prevederilor din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, de care se prevalează recurentul-pârât.
Astfel, prin art. 1.4 lit. B) pct. 2 din HG nr. 498/2003 se prevede că nu ar fi abuzivă preluarea de către stat întemeiată pe dispoziţiile Decretului nr. 223/1974, în cazul în care „persoana a făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat locuinţa sa către stat".
Or, în speţă imobilul a fost preluat prin deciziile nr. 1739/1976 şi nr. 884/1984 emise de fostul Consiliu Popular al judeţului Timiş „în temeiul Decretului nr. 223/1974" în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă indubitabil că autorii reclamantului au părăsit România în anul 1958 iar reclamantul în anul 1949, stabilindu-şi domiciliul în Germania.
De altfel, şi în cuprinsul deciziilor de preluare se menţionează că domiciliul proprietarilor nu este cunoscut, fără a se face referire la o eventuală „cerere de plecare" urmată de înstrăinarea şi încasarea preţului de către proprietari.
Singura menţiune, în sensul că „se aprobă plata sumei de 20.000 lei proprietarului" „cu domiciliu recunoscut", nu este de natură a duce la concluzia că preluarea imobilului s-a făcut cu plata unei despăgubiri rezonabile, menţiunea având un caracter pur formal, de circumstanţă.
Acest fapt rezultă şi din adresa nr. 12142 din 16 decembrie 2004 emisă la solicitarea tribunalului de Consiliul judeţean Timiş, conform căreia nu există „acte contabile emise de Serviciul contabilitate al fostului Consiliu Popular al judeţului Timiş privitoare la achitarea de despăgubiri băneşti pentru E.H. şi E.P., reprezentând contravaloarea imobilului".
Or, în cazul imobilelor preluate de stat fără plata unei juste despăgubiri, nu numai art. 2 din Legea nr. 10/2001 dar şi art. 1.4. lit. B) pct. 1 din Normele metodologice statuează caracterul abuziv al preluării.
Pentru considerentele prezentate, care vor suplini parţial motivarea hotărârii judecătoreşti recurate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 1617 din 5 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă pe recurent la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant E.H.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3404/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 317/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
