ICCJ. Decizia nr. 3404/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3404
Dosar nr. 29278/1/2005
Nr. vechi 12816/200.
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.V.P. a solicitat anularea deciziei nr. 4 din 20 iulie 2004 emisă de Primarul comunei Săcelu judeţul Gorj prin care i-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin respectiva „notificare" reclamantul solicită restituirea în proprietate a unui teren în suprafaţă de 990 mp din punctul „Cucui" intravilan situat în centrul comunei Săcelu sat Gurani, judeţul Gorj sau măsuri reparatorii prin echivalent la nivelul sumei de 500.000.000 lei.
Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 71 din 24 februarie 2005 a admis contestaţia, a anulat Dispoziţia nr. 4/2004 emisă de Primarul comunei Săcelu şi a dispus să i se restituie reclamantului, în natură, suprafaţa de 990 mp teren situat în centrul comunei Săcelu în punctul „Băile Săcelu".
Instanţa a reţinut că tatăl reclamantului a deţinut în proprietate suprafaţa de 0,35 ha teren în punctul „Măguri" şi 0,40 ha teren în punctul „Cucuie", ambele situate pe raza comunei Săcelu. După restituirea în proprietate a unor terenuri în baza Legii nr. 18/1991 şi refuzul de a i se restitui şi terenul în litigiu, reclamantul a uzat de prevederile Legii nr. 10/2001 solicitând constituirea dreptului de proprietate pentru 990 mp ce se identifică cu suprafaţa de 0,40 ha din punctul „Cucuie".
Curtea de Apel Craiova, prin sentinţa civilă nr. 2682 din 18 octombrie 2005 a admis recursul declarat de Primarul comunei Săcele, a schimbat sentinţa atacată şi a dispus respingerea cererii de restituire în natură, urmând a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent.
Instanţa de apel a reţinut că terenul amenajat ca parc al staţiunii balneare şi nu poate fi considerat liber şi posibil de restituit în natură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul care, fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. susţine, în esenţă, că terenul solicitat are alte dimensiuni decât „parcul comunei" şi care este situat pe alt amplasament. Terenul solicitat este prea mic (30 m lungime şi 27 m lăţime) pentru a fi utilizat ca parc al staţiunii.
Recursul a declarat şi Primarul comunei Săcelu care, de asemenea, nu a indicat un motiv de casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ. În esenţă, se susţine că nu există identitate între terenul solicitat de reclamant prin notificare şi acţiune. Parcela „Cucuie" are alt amplasament iar reclamantul a solicitat un teren situat în „Băile Săcelu".
Ambele recursuri sunt fondate şi se impune casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Conform art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
Or, din expunerea făcută privind istoricul litigiului rezultă că instanţele au pronunţat hotărâri contradictorii tocmai datorită nelămuririi pe deplin a împrejurărilor de fapt.
Există incertitudini cu privire la amplasamentul terenului ce face obiectul litigiului. În fond, lipsind o evidenţă cadastrală se impunea ca raportul de expertiză să ţină seama nu numai de declaraţiile reclamantului dar şi de cele ale pârâtului, pe care să le analizeze în raport de documentele oficiale aflate în arhive şi titlurile de proprietate deţinute de reclamant.
Curtea de Apel era datoare să dispună efectuarea unei noi expertize cu obiective clare privind identificarea terenului în raport de punctele de situare rezultate din documente şi susţinerile părţilor.
Mai mult, recurentul de ordin doi a depus în faza apelului copia unui act, este drept necertificat, prin care s-ar putea trage concluzia că terenul în litigiu a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare între alte persoane. Acest lucru se impunea a fi verificat.
Şi mai mult, recurentul-apelant-pârât, prin cererea de apel nu a solicitat schimbarea sentinţei şi înlocuirea restituirii în natură cu acordarea de măsuri compensatorii prin echivalent, ci constatarea faptului că terenul solicitat este situat pe un alt amplasament, care nu a aparţinut autorului reclamantului.
În rejudecare instanţa va examina prin corelaţie cu obiectul prezentei acţiuni şi retrocedările de terenuri către reclamant în temeiul Legii nr. 18/1991 atât în ce priveşte suprafeţele cât şi amplasamentele, raportate la actele de proprietate prezentate ori/şi evidenţele oficiale.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri vor fi admise, Decizia instanţei de apel casată şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D.P. împotriva deciziei nr. 2682 din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, precum şi recursul declarat de Primăria comunei Săcele, prin Primar, împotriva aceleiaşi decizii.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3433/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3285/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
