ICCJ. Decizia nr. 3426/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3426
Dosar nr. 20890/1/2005
Nr. vechi 6066/200.
Şedinţa publică din 31 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1101 din 12 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Prahova a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul E.D. împotriva pârâtei Primăria comunei Băneşti, judeţul Prahova.
Instanţa a apreciat că solicitarea reclamantului de a-i fi restituite o serie de bunuri mobile devenite imobile prin destinaţie, care au fost trecute în proprietatea statului odată cu o suprafaţă de teren (cai, căruţe, bunuri, căpestre, pluguri, grape, etc.) nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 10/2001, soluţia administrată de respingere a notificării fiind corectă.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 305 din 4 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, care a motivat soluţia şi în sensul că nu s-a făcut nici o dovadă că la data preluării abuzive a terenului, ca de altfel şi la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, bunurile respective au existat în materialitatea lor.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recursul de faţă, nemotivat în drept; din ansamblul criticilor formulate se desprinde concluzia că se invocă nelegalitatea soluţiei în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinându-se că s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, respingerea acţiunii fiind justificată.
S-a făcut, cu deosebire în apel, o corectă aplicare a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reţinându-se că, deşi instanţele au manifestat rol activ iar reclamantul a avut libertate deplină de a administra dovezi, nu există nici o probă din care să rezulte existenţa bunurilor la momentul preluării imobilului şi cu atât mai puţin la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
În raport de această situaţie, cum hotărârile sunt legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II – a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator E.F.D. declarat împotriva deciziei nr. 305 din 4 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 3470/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3433/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|