ICCJ. Decizia nr. 3363/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3363
Dosar nr. 4910/200.
Şedinţa de la 25 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Uniunea judeţeană a sindicatelor Vâlcea, Sindicatul judeţean al pensionarilor Râmnicu Vâlcea, a solicitat în contradictoriu cu SC O. SA Râmnicu Vâlcea anularea deciziei nr. 1311 din 24 decembrie 2002 emisă de pârâţi prin care a fost revocată Decizia nr. 1179 din 15 noiembrie 2002 a aceleiaşi pârâte, dată în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii reclamanta a învederat că prin Decizia nr. 1179 din 15 noiembrie 2002 SC O. SA Râmnicu Vâlcea a admis notificarea nr. 105/2002 formulată de Uniunea judeţeană a sindicatelor Vâlcea, Sindicatul judeţean al pensionarilor Vâlcea, prin care se solicitase retrocedarea imobilului grădiniţă-creşă zona 1 Mai din municipiul Râmnicu Vâlcea şi s-a dispus constituirea comisiei de predare a imobilului către proprietarul de drept.
Ulterior, fără să-şi argumenteze poziţia, pârâta a emis Decizia nr. 1319 din 24 decembrie 2002 prin care a revocat Decizia nr. 1179 din 15 noiembrie 2002 urmând ca imobilul Grădiniţa sud O., clădire + teren curte, să fie preluat pe bază de protocol de Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea.
Or, Decizia de revocare a fost dată peste termenul prevăzut de lege şi oricum ignoră titlul de proprietate al reclamantei.
Ulterior, reclamanta a invocat excepţia de tardivitate a emiterii deciziei nr. 1311 din 24 decembrie 2002.
Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 195 din 8 aprilie 2003 a respins excepţia de tardivitate a emiterii deciziei nr. 1311 din 24 decembrie 2002 de către SC O. SA Râmnicu Vâlcea.
De asemenea, a respins acţiunea formulată de Uniunea judeţeană a sindicatelor Vâlcea, Sindicatul judeţean al pensionarilor Vâlcea împotriva deciziei nr. 1311/2002 a SC O. SA Râmnicu Vâlcea.
În motivarea soluţiei instanţa a reţinut că de la data emiterii deciziei de retrocedare nr. 1179 din 15 noiembrie 2002, respectiv de la comunicarea ei, şi până la 24 decembrie 2002 când a fost dată Decizia de revocare nr. 1311/2002, nu s-a procedat la restituirea efectivă a imobilului către reclamantă astfel că cea de a doua decizie a fost emisă în termen legal.
În ceea ce priveşte fondul pricinii s-a învederat că deşi iniţial imobilul în dispută a aparţinut Consiliului judeţean al sindicatelor Vâlcea, investiţia fiind realizată din fondurile fostului Comitet Central al UGSR, iar cu începere din anul 1973 a figurat în patrimoniul SC O. SA.
În prezent, prin HG nr. 1362/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Vâlcea, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Vâlcea, imobilul figurează în domeniul public al municipiului Râmnicu Vâlcea, iar la 14 februarie 2003 a fost predat cu proces verbal Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea.
Astfel fiind şi în raport de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, nu existau motive pentru anularea deciziei nr. 1311 din 24 decembrie 2002 emisă de SC O. SA Râmnicu Vâlcea.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 96/A din 12 iunie 2003 a admis apelul declarat de Uniunea judeţeană a sindicatelor Vâlcea, Sindicatul judeţean al pensionarilor Vâlcea împotriva sentinţei nr. 195 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, a schimbat în tot sentinţa în sensul că a admis contestaţia introdusă împotriva deciziei nr. 1311 din 24 decembrie 2002 emisă de intimata SC O. SA Râmnicu Vâlcea şi a anulat această decizie.
Instanţa de apel a conchis că dispoziţia de restituire în natură a unui imobil conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 constituie titlu de proprietate, având forţa dată actului autentic prin art. 1173 şi art. 1174 C.civ. şi prin urmare un asemenea act poate fi anulat sau constatat nul doar pe calea dreptului comun, unitatea emitentă neavând calitatea să o facă.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs SC O. SA invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 1 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că reclamanta a notificat Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea care a transmis-o recurentei; că la data emiterii deciziei nr. 1179 din 15 noiembrie 2002 de restituire în natură a imobilului SC O. SA nu avea calitatea de unitate deţinătoare deoarece prin HG nr. 1362/2001 imobilul în dispută fusese inclus în domeniul public de interes local;
Din această perspectivă, Decizia emisă în aplicarea Legii nr. 10/2001 constituie act juridic civil specific, care emană de la organul de conducere al unităţii deţinătoare şi poate fi pus în executare în baza normelor de drept comun în materie sau poate fi infirmat de instanţa civilă. În această ordine de idei, actul poate fi retractat de organul emitent până la punerea efectivă în executare, pe baza Legii nr. 10/2001, în faza administrativă prealabilă. Cum Decizia nr. 1179 din 15 septembrie 2002 nu a fost pusă în executare până la emiterea deciziei de revocare nr. 1311 din 24 decembrie 2002 iar imobilul nu a fost predat efectiv reclamantei, Decizia de revocare a fost emisă în termen legal şi este pe deplin justificată întrucât imobilul în dispută figurează în anexa la HG nr. 1362/2001 ca de altfel, toate unităţile de învăţământ preşcolar, fiind inclus în domeniul public, chiar de la data depunerii notificării.
Mai mult, imobilul nu a fost preluat abuziv de la Consiliul judeţean al sindicatelor Vâlcea ci a fost repartizat fostului Combinat chimic Râmnicu Vâlcea (actualul O. ) pentru continuarea lucrărilor de construcţii şi montaj şi darea în folosinţă deoarece reclamanta nu avea fonduri şi nici forţă de muncă.
Astfel fiind recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi pe fond respingerea acţiunii.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Din dosar a rezultat că reclamanta a notificat Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea solicitând restituirea în natură a imobilului grădiniţă-creşă zona 1 Mai din municipiul Râmnicu Vâlcea.
La rândul ei, Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea, cu adresa nr. 989 din 22 septembrie 2002 a transmis notificarea nr. 105/2002 către SC O. SA Râmnicu Vâlcea, care a emis iniţial Decizia nr. 1179 din 15 noiembrie 2002 de retrocedare a imobilului în dispută, iar ulterior, Decizia nr. 1311 din 24 decembrie 2002 de revocare a primei decizii.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 de regulă cererile de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, se adresează de către persoana îndreptăţită, persoanei juridice deţinătoare, pe calea notificării, prin executorul judecătoresc.
Cu alte cuvinte, în cadrul procedurii administrative prealabile, soluţionarea notificării revine unităţii deţinătoare la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar în cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) şi (2), art. 18, art. 32 alin. (1) din lege rezolvarea cade în competenţa primăriei.
Aşa cum deja s-a relevat, iniţial reclamanta a notificat Primăria Râmnicu Vâlcea, iar sesizarea pârâtei s-a făcut de primărie la 22 septembrie 2002.
Or, la acea dată SC O. SA nu mai avea calitatea de persoană juridică deţinătoare întrucât prin HG nr. 1362/2001 publicată în M. Of., partea I, a nr. 281 bis din 25 aprilie 2002 Grădiniţa Sud O. clădire, teren, curte 445,97 mp a fost atestată ca aparţinând domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea.
Prin urmare, atât la data de 15 noiembrie 2002 când pârâta a decis retrocedarea imobilului în discuţie cât şi la data de 24 decembrie 2002 când a revenit asupra măsurii respective, pârâta SC O. SA nu era abilitată să ia vreo măsură cu privire la imobil, întrucât nu avea statutul de persoană juridică deţinătoare.
Pe de altă parte, apartenenţa imobilului în litigiu la domeniul public de interes local, stabilită prin HG nr. 1362/2001, fiind publicată în Monitorul Oficial, trebuia să fie cunoscută atât de către reclamantă cât şi de pârâtă, iar necunoaşterea acestei prevederi legale nu putea fi invocată de către părţi şi cu atât mai puţin ignorată.
Din această perspectivă, orice măsură cu privire la un bun ce făcea parte din domeniul public al statului dispusă în alte condiţii decât cele legale, cum este şi cazul celei din speţă, nu putea produce efecte juridice.
În adevăr, potrivit art. 135 din Constituţie şi art. 11 din Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia bunurile ce aparţin domeniului public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, iar actele juridice încheiate cu încălcarea acestor prevederi sunt lovite de nulitate absolută.
De asemenea conform art. 38 lit. f) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, consiliile locale sunt abilitate să administreze bunurile ce fac parte din domeniul public de interes local.
Astfel fiind şi cum imobilul în dispută aparţine domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea, orice măsură cu privire la respectivul bun putea fi luată exclusiv de Consiliul local al municipiului Râmnicu Vâlcea.
Din această perspectivă rezultă cu evidenţă că SC O. SA nu era abilitată să dispună în legătură cu imobilul solicitat de reclamantă chiar dacă la data respectivă Grădiniţa –Creşă zona 1 Mai nu fusese încă preluată prin protocol de către Primăria Râmnicu Vâlcea, întrucât apartenenţa ei la domeniul public de interes local fusese decisă prin HG nr. 1362/2001 intrate în vigoare prin publicarea ei în monitorul oficial încă din 25 aprilie 2002.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa Decizia atacată şi în fond a respinge apelul declarat de Uniunea judeţeană a sindicatelor Vâlcea, Sindicatul judeţean al pensionarilor Râmnicu Vâlcea împotriva sentinţei nr. 195 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC O. SA Râmnicu Vâlcea împotriva deciziei nr. 96/A din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează şi în fond respinge apelul formulat de reclamanta Uniunea Judeţeană a Sindicatelor Vâlcea, Sindicatul judeţean al pensionarilor Vâlcea, împotriva sentinţei civile nr. 195 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3359/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 329/2005. Civil → |
|---|
