ICCJ. Decizia nr. 3475/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 131 din 29 ianuarie 2004, Judecătoria Moinești a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pentru bunurile ridicate de la alte persoane, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice ca rămasă fără obiect, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu B.N.R. și a obligat Statul Român prin B.N.R. să restituie reclamantei un ceas de mână din aur, în greutate brută de 33,50 grame, din care 6,30 grame aur; un inel în greutate de 5,65 grame aur, un inel în greutate de 2,17 grame aur și una pereche cercei în greutate de 1,87 grame aur.
A fost respinsă cererea pentru restituirea unui lănțișor de mână și un inel de copil, confiscate de la L.C., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că organele de miliție au confiscat în anul 1971 de la reclamanta M.M. mai multe obiecte din aur. Confiscarea a fost dispusă cu ocazia urmăririi penale declanșate împotriva numitului M.G., față de care, așa cum rezultă din adresa nr. 399 din 12 mai 1994 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Se reține, că actul confiscării fiind abuziv, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 341din O.U.G. nr. 190/2000, aprobată prin Legea nr. 261/2002.
Cu privire la bunurile confiscate de la numita L.C., se reține că nu există identitate între persoana reclamantei și titularul dreptului pretins, iar cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, instanța reține că a fost invocată după scoaterea din cauză a acestui pârât, cu acordul reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 518 din 19 aprilie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins apelurile declarate de reclamantă și de B.N.R. împotriva acestei sentințe, instanța de apel reținând că, deoarece obiectele din aur introduse în țară de bunicul reclamantei constituiau obiecte de uz personal ale cetățeanului străin, nu exista obligația de a fi declarate la vamă. De aceea, confiscarea lor este nelegală. Pentru ceasul confiscat, instanța de fond corect a reținut că doar capacele, în greutate de 6,30 gr., erau din aur, iar pentru restul bijuteriilor, gramajul a fost reținut corect, pe baza actelor aflate la dosar.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta și B.N.R. în numele și pentru Statul Român.
Reclamanta critică hotărârea susținând, în esență, că i s-a respins, cererea de apel, deși instanța de fond i-a restituit doar cantitatea de 18,9 gr. aur, din cantitatea de 43,9 gr., la care se referă cererea de restituire.
B.N.R., care a declarat recurs în numele și pentru Statul Român, susține că instanța de apel nu a avut în vedere toate actele depuse la dosar, cu care s-a făcut dovada că cele 43,9 grame aur au fost legal confiscate, deoarece confiscarea a fost dispusă printr-o hotărâre pronunțată într-un dosar penal.
Se mai susține că, hotărârile prin care s-a dispus luarea măsurii confiscării puteau fi atacate în termen legal, dacă s-ar fi considerat că măsura a fost nelegală și că titularii confiscării s-au făcut vinovați de încălcarea actelor normative care au reglementat regimul juridic al metalelor prețioase, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 190/2000.
Recursurile sunt nefondate.
înalta Curte a invocat excepția inadmisibilății recursurilor, raportat la obiectul acțiunii și la dispozițiile art. 2821C. proc. civ.
La data când s-a pronunțat instanța de fond (29 ianuarie 2004) art. 2821C. proc. civ. avea următorul conținut "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioanei lei inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asiguratorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege".
Potrivit textului citat, hotărârile date în cererile privind obligația de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil în valoare de până la 200 milioane lei inclusiv nu erau supuse apelului, iar în prezenta cauză, acțiunea pentru recuperarea obiectelor din aur, în greutate de 43,9 grame, se încadrează în cererile prevăzute de art. 2821C. proc. civ. De aceea, hotărârea pronunțată de instanța de fond era supusă numai recursului.
Greșeala curții de apel de a califica drept apel calea de atac folosită de părți, nu le deschide acestora calea unui nou recurs, deoarece căile de atac sunt stabilite de lege și nu de judecător, iar prin exercitarea de către curtea de apel a controlului judiciar asupra hotărârii pronunțate de judecătorie, dreptul părților la exercițiul singurei căi de atac prevăzută de art. 2821C. proc. civ. s-a stins, neputând fi declarat un nou recurs doar pentru faptul calificării greșite a căii de atac folosite inițial.
Pentru considerentele expuse, recursurile au fost respinse, fără a fi analizate criticile formulate de recurenți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3554/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2765/2005. Civil → |
|---|
