ICCJ. Decizia nr. 3466/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 695 din 1 octombrie 2002, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele A.C.C.R., A.A.N. și A.L., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Prefectura județului Mehedinți, Comisa județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, Primăria Turnu Severin și RA L. Turnu Severin. A dispus restituirea către reclamante a spațiului locativ ocupat de C.D. și C.V. în baza contractului de închiriere nr. 611/1999, în suprafață de 52,85 mp locuință și 7,36 mp șopronul din curte, situat la parterul imobilului, identificat cu culoare galbenă pe schița raportului de expertiză întocmit de S.G. și spațiul ocupat de C.M.P. conform contractului de închiriere nr. 644/1999, în suprafață de 23,22 mp locuință și 9,72 mp anexă, situat la etajul imobilului, identificat în același raport de expertiză cu culoare violet.
S-au respins cererile privitoare la plata chiriei și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Turnu Severin, imobil care a aparținut autorilor acestora A.M.N. și A.C.
Imobilul a făcut obiectul cererii formulată de reclamante în baza Legii nr. 112/1995, iar prin hotărârea nr.144/1996 au fost acordate despăgubiri. în hotărârea nr. 578/2000 dată de comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 este precizat cuantumul despăgubirilor ce se cuvin pentru imobilul situat în strada T., iar reclamantele, care nu au contestat cele două hotărâri, au fost de acord cu despăgubirile acordate.
Ulterior, pârâta RA L. a vândut parte din spațiile locative chiriașilor care și-au exprimat dorința de a le cumpăra, iar vânzarea s-a făcut legal, ambele părți fiind de bună credință la momentul încheierii contractului.
Pentru apartamentele care au fost înstrăinate foștilor chiriași, sunt aplicabile art. 18 și art. 19 din Legea nr. 10/2001, în raport cu care reclamantele sunt îndreptățite să primească doar măsuri reparatorii în echivalent.
Reține instanța de fond, că susținerea reclamantelor că autorii lor erau exceptați de la naționalizare nu este întemeiată, deoarece acestea au acceptat despăgubirile acordate conform Legii nr. 112/1995 și nu au atacat hotărârea de respingere a restituirii în natură a imobilului, iar chiria pe o perioadă de 52 ani, actualizată, nu poate face obiectul litigiului de față.
Se reține, că în cauză este aplicabil art. 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 care prevede că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire conform prevederilor acestei legi. Reclamantele și-au păstrat calitatea de proprietar ca moștenitoare legale. Exercitarea prerogativelor legate de proprietatea bunului a fost suspendată, însă vor putea dispune de dreptul lor în temeiul hotărârii judecătorești de restituire.
Prin decizia nr. 242 din 1 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamante și de pârâta RA L. Drobeta Turnu Severin și ca tardiv apelul declarat de Prefectura județului Mehedinți.
Instanța de apel a reținut că în mod judicios instanța de fond a ajuns la concluzia că reclamantele au primit despăgubiri, că nu au contestat hotărârile pronunțate în baza Legii nr. 112/1995 și că, RA L. și cumpărătorii fiind de bună credință la data întocmirii contractelor de vânzare cumpărare, nu sunt motive de nulitate absolută a actelor.
Reține instanța de apel, că datorită atitudinii reclamantelor de a accepta să primească despăgubiri conform Legii nr. 112/1995 și de a nu ataca hotărârea prin care s-a respins cererea de restituire în natură, susținerea acestora că autorii lor erau exceptați de la naționalizare nu este întemeiată și în mod just instanța de fond a dispus restituirea spațiilor locative deținute de cele două familii în baza contractelor de închiriere.
Cu privire la apelul declarat de Prefectura județului Mehedinți, se reține că este tardiv, deoarece hotărârea atacată a fost comunicată acestei apelante la data de 2 decembrie 2002, iar apelul a fost declarat la data de 24 decembrie 2002.
împotriva acestor hotărâri au declarat recurs reclamantele și pârâta RA L. Drobeta Turnu Severin.
Reclamantele, fără să invoce vreun motiv de recurs, au cerut să le fie restituit în natură întregul imobil și să se anuleze contractul de vânzare cumpărare, arătând, în esență, că au formulat contestație împotriva deciziei nr. 2 din 2 decembrie 2001, emisă de RA L. cu încălcarea Legii nr. 10/2001, că anterior s-a soluționat acțiunea în revendicare și că imobilul situat în strada T. era compus din trei apartamente și avea doi proprietari - A.C. și A.N.
Recurentele prezintă modul în care erau folosite cele trei imobile proprietatea autorilor acestora, modalitățile de preluare de către stat a imobilului situat în strada T. și susțin că, deși imobilul nu făcea obiectul Legii nr. 112/1995, au formulat cerere de restituire în natură în baza acestei legi. Hotărârile nr. 144/1996 și nr. 145/1996 le-au fost comunicate la data de 5 decembrie 1996 și erau incomplete, pentru că la art. 2 stipulau că evaluarea imobilelor va fi comunicată în termen de 15 zile de la luarea hotărârii. Evaluarea a fost însă comunicată prin hotărârea nr. 578 din 24 martie 2000, după ce formulase acțiunea în revendicare.
în declarația de recurs se mai arată cum au fost acordate și încasate despăgubirile stabilite prin această hotărâre și se susține că pentru imobilul din strada T. nu au fost încasate despăgubiri.
Pârâta RA L. Drobeta Turnu Severin susține că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, deoarece s-a respins cererea de apel fără ca instanța să se pronunțe asupra faptului că reclamantele au încasat despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru întregul imobil, situat în strada T., așa cum rezultă din adresa nr. 6414/2002 emisă de Ministerul Finanțelor Publice.
Se mai arată că, potrivit Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a părții din imobil ocupată de chiriași poate fi dispusă numai dacă intimatele fac dovada restituirii cotei părți din despăgubirea primită.
După declararea recursului, recurenta RA L. Drobeta Turnu Severin a fost transformată în societate comercială pe acțiuni, aflată sub autoritatea Consiliului Local, iar potrivit HCL nr. 18 din 26 februarie 2004 activitatea de fond locativ desfășurată de RA L. a fost preluată de Direcția de administrare și gestionare a domeniului public și privat, fără personalitate juridică, aflată în subordonarea Consiliului local Drobeta Turnu Severin.
Intimatul Ș.C. a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursurile și a susținut că motivele invocate nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ., că este inadmisibil ca în această cauză să se conteste suma încasată cu titlu de despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, că reclamantele au încasat suma de 645.586.914 lei despăgubiri și că pentru imobilul nerestituit au dreptul doar la diferența dintre valoarea despăgubirii încasate efectiv, actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului nerestituit.
De asemenea, a invocat faptul că pentru cererea care are ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare există autoritate de lucru judecat, în raport cu decizia civilă nr. 3079/2001 a Curții de Apel Craiova, hotărâre anexată la întâmpinare.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, se va constata nul recursul declarat de reclamante și va fi admis recursul declarat de pârâta RA L. Drobeta Turnu Severin, continuat de Consiliul local Drobeta Turnu Severin.
în raport de conținutul declarației de recurs, reclamantele nu s-au conformat exigențelor cerute de art. 302 și art. 303 C. proc. civ.
Conform art. 302 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică, iar motivele de recurs sunt prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea ori modificarea hotărârii atacate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.
în speță, hotărârea atacată a fost comunicată la adresele indicate de reclamantele apelante la 21 octombrie 2003 și 22 octombrie 2003, iar în declarația de recurs, înregistrată la data de 7 noiembrie 2003, la care s-a anexat una din dovezile de comunicare, reclamantele nu invocă vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și nu formulează critici privind soluția pronunțată prin hotărârea atacată, care să permită încadrarea din oficiu în motivele de recurs prevăzute expres de lege.
Acestea prezintă o succesiune de fapte în legătură cu imobilul care face obiectul procesului și cu modul în care s-a soluționat cererea formulată în baza Legii nr. 112/1995, făcând referiri la hotărârile pronunțate în procesul de revendicare, la motivele pentru care nu au solicitat restituirea bunului în baza Decretului nr. 524/1955 și la faptul că pentru imobilul din strada T. nu au încasat despăgubiri, calculate conform hotărârii nr. 578/2000.
Această prezentare a nemulțumirilor reclamantelor recurente, nestructurată din punct de vedere juridic, nu este susceptibilă de a fi examinată în fond, deoarece nu se formulează critici care să privească modul de judecată al instanței de apel.
La termenul din 9 decembrie 2004 s-a depus la dosar completarea motivării recursului. In această cerere, formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru motivarea recursului, se fac ample referiri la toate imobilele care au făcut obiectul cererii de restituire, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.112/1995, insistându-se asupra modului în care s-a făcut calculul despăgubirilor și asupra faptului că nu au fost încasate despăgubiri pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, strada T. De asemenea, se solicită ca în ipoteza nerestituirii în natură a întregului imobil, pârâta să fie obligată la plata de despăgubiri în valoare de 1.576.632.980 lei, sub formă de bunuri constând într-o gamă nouă performantă de utilaje agricole pe bază de trei oferte de preț și prospecte din care să rezulte performanțele utilajelor, asemeni condițiilor în care se fac licitații publice.
întrucât prin această cerere, formulată după expirarea termenului prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ., nu se invocă vreun motiv de ordine publică, pentru a se aplica dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., vor fi aplicate prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Criticile formulate de pârâtă fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispozițiile acestui text sunt incidente în cauză.
Potrivit actelor depuse la dosar, reclamantele au încasat în cursul acestui proces suma totală de 645.586.914, plătită cu OP nr. 296 din 20 martie 2002 (400.000.000 lei) și cu OP nr. 350 din luna aprilie 2002 (245.585.914 lei) reprezentând despăgubiri pentru imobilele situate în Drobeta Turnu Severin.
Plata s-a făcut în baza hotărârii nr. 578/2000 a comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, iar calculul sumei a fost făcut în raport cu art. 13 alin. (2) și (5) din Legea nr. 112/1995, așa cum se precizează în adresa nr. 3727 din 26 martie 2002, emisă de D.G.F.P. Mehedinți, aflată la dosarul instanței de recurs.
Legea nr. 10/2001, în art. 19 alin. (1) acordă foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995, posibilitatea de a solicita restituirea în natură, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a legii.
Textul dispune "Persoanele care au primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995 pot solicita numai restituirea în natură, cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflației, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Aplicând dispozițiile înscrise în textul citat, corect prin sentința instanței de fond, păstrată prin hotărârea atacată, au fost restituite numai apartamentele ocupate de chiriași, nu și cele vândute până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
în mod greșit, însă, instanțele au nesocotit obligația returnării sumei reprezentând despăgubirile primite de reclamante pentru partea din imobil restituită în natură, obligație stabilită prin textul citat, deși atât instanța de fond, cât și instanța de apel rețin că acestea au încasat despăgubiri pentru imobilul care face obiectul procesului.
Obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflației, este stabilită prin lege, pentru a nu se ajunge ca persoana îndreptățită să primească o dublă despăgubire pentru același imobil (restituirea în natură și despăgubiri bănești).
Restituirea în natură nu este însă condiționată de returnarea despăgubirii anterior datei când se formulează cererea de către persoana îndreptățită sau când se pronunță hotărârea prin care se dispune restituirea, așa cum susține recurenta.
De aceea, în prezenta cauză, potrivit textului citat, pentru partea de imobil care nu a fost vândută până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, corect s-a dispus restituirea în natură, dar fiind dovedită încasarea despăgubirilor, stabilite în condițiile Legii nr. 112/1995 pentru întregul imobil care face obiectul procesului, reclamantele au obligația returnării despăgubirilor primite pentru spațiile restituite în natură.
Prin cererile depuse la dosarul înaltei Curți, reclamantele au susținut că nu au primit despăgubiri pentru imobilul situat în strada T., însă în adresele nr. 6414 din 26 mai 2002 și nr. 3727 din 26 martie 2002, emise de D.F.P. Mehedinți, se arată în mod expres că au fost încasate despăgubiri pentru acest imobil, fiind indicat și modul în care s-a făcut calculul despăgubirilor.
Nu prezintă relevanță susținerea reclamantelor că despăgubirile plătite au fost greșit calculate, deoarece primind în natură spațiile ocupate de chiriași, acestea au obligația să restituie numai suma încasată efectiv, calculată doar pentru aceste spații, actualizată cu indicele inflației, așa cum prevede art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse, a fost constatat nul recursul declarat de reclamante. Conform art. 304 pct. 9 și art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâta RA L., continuat de Consiliul local al municipiului Drobeta Turnu Severin, a fost admis și a fost modificată în parte hotărârea recurată.
A fost admis apelul declarat de pârâta recurentă, a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 695 din 1 octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinți, în sensul stabilirii obligației reclamantelor, instituită prin art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate și menținute restul dispozițiilor deciziei recurate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3558/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3554/2005. Civil → |
|---|
