ICCJ. Decizia nr. 3572/2005. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3572
Dosar nr. 18995/1/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 iunie 2004, reclamanta B.V. a chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca contestând procesul-verbal de divergenţă încheiat la data de 19 mai 2004 şi susţinând că suma la care s-a evaluat terenul şi construcţia din Cluj-Napoca, a căror restituire a solicitat-o conform Legii nr. 10/2001, est sub nivelul preţului de piaţă şi nu s-a precizat modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 2281 din 10 noiembrie 2004, a admis în parte acţiunea reclamantei şi în consecinţă a stabilit valoarea terenului în suprafaţă de 1043 mp din Cluj Napoca, la suma de 2.432.068.000 lei iar a construcţiei de la aceea adresă la suma de 2.223.000.000 lei.
A fost respinsă cererea pentru precizarea modalităţii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
În pronunţarea acestei hotărâri, tribunalul a reţinut că prin procesul-verbal de divergenţă din data de 19 mai 2004, s-a propus de Comisia de evaluare internă pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca suma de 46.539 Euro (1.890.228.024 lei) pentru imobilul din Cluj-Napoca, compus din teren în suprafaţă de 1043 mp şi construcţii aferente expropriate prin Decretul nr. 378/1973 şi nr. 22/1974 de la reclamantă.
Valoarea menţionată în procesul verbal nu a fost acceptată de reclamantă care a formulat prezenta contestaţie.
Pentru stabilirea valorii de piaţă a terenului şi construcţiei în litigiu, ce a fost demolată, s-a efectuat o expertiză pentru evaluarea terenului de către inginer I.M. şi o expertiză pentru evaluarea construcţiilor de către inginer M.E.F.
Din concluziile celor două expertize a rezultat valoarea de piaţă a terenului de 1043 mp la 2.432.068.000 lei, iar valoarea de piaţă a construcţiei la suma de 2.223.000.000 lei.
În raport de prevederile art. 31 din Legea nr. 10/2001 tribunalul a considerat admisibilă în parte acţiunea reclamantei constatând că valoarea terenului şi construcţiei în litigiu este cea stabilită de expertize.
Cererea privind modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent a fost respinsă deoarece prin acţiune reclamanta nu a optat pentru una din măsurile reparatorii prin echivalent şi are încă posibilitatea să opteze în cadrul concilierii cu unitatea deţinătoare a imobilului.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de Primarul municipiului Cluj Napoca a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 178/A din 16 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Totodată apelantul a fost obligat să plătească intimatei-reclamante suma de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Instanţa de apel a considerat nefondat motivul de apel al pârâtului că nu şi-a putut preciza punctul de vedere cu privire la cele două expertize efectuate în cauză deoarece din actele dosarului a rezultat că cele două lucrări au fost comunicate apelantului la data de 7 octombrie 2004, iar cauza a fost judecată la data de 10 noiembrie 2004, dată până la care putea depune la dosar obiecţiunile formulate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca la data de 31 martie 2005 (anterior modificărilor aduse Codului de procedură civilă din Legea nr. 219/2005) invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul susţine că la instanţa de fond procesul a fost judecat fără prezenţa reprezentantului Consiliului local care a fost în imposibilitate de a depune obiecţiunile la rapoartele de expertiză efectuate în cauză datorită grevei declanşate de 120 de instituţii publice din ţară, aşa cum rezultă din comunicatul sindicatului C. din data de 3 noiembrie 2004.
Mai mult, i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii ca cei doi experţi să răspundă la obiecţiunile anexate motivelor de apel, cerere respinsă de Curtea de Apel Cluj.
Recursul declarat este fondat numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din practicaua deciziei atacate rezultă că a fost respinsă cererea apelantului-pârât ca experţii să răspundă la obiecţiunile formulate, ataşate motivelor de apel.
Această cerere evocă administrarea unei completări la rapoartele de expertiză efectuate la instanţa de fond prin care experţii să răspundă la obiecţiunile apelantului-pârât, probă respinsă de instanţa de apel fără nici o motivare.
Din obiecţiunile depuse la dosar rezultă că expertul Ioan Morar, pentru evaluarea terenului în litigiu, foloseşte pentru coeficientul privind gradul de ocupare, Go= favorabil arhitectural valoarea de 13,0 ce nu este în concordanţă cu nici o prevedere legală, aceasta fiind cuprinsă între 0,70%-1, ajungând astfel să supraevalueze terenul.
Cu privire la evaluarea clădirii în litigiu, expertul M.E.F. nu a respectat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi a HG nr. 498/2003, astfel că pentru construcţia demolată a stabilit o valoare a despăgubirilor mult superioară faţă de prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
Cum apelul este o cale de atac devolutivă în care potrivit art. 295 alin. (2) C. proc. civ. instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate, la prima instanţă, în mod nelegal, în cauză, instanţa de apel a respins cererea de completare a expertizelor pentru ca experţii să răspundă la obiecţiunile pârâtului ce vizează chiar încălcarea actelor normative în temeiul cărora aceştia au făcut evaluarea imobilului.
Întrucât această probă nu poate fi administrată în recurs şi considerând că este concludentă cauzei, în baza art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursului pârâtului, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 178/A din 16 februarie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 368/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3537/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
---|