ICCJ. Decizia nr. 363/2005. Civil

După un prim ciclu procesual prin sentința civilă nr. 135 din 12 septembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții C.Ș., C.L., C.D. și C.M. împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Brăila și a fost constatată inaplicabilitatea Decretului de expropriere nr. 99/1989 poziția nr.39 privind terenul în suprafață de 516 mp, proprietatea reclamanților situat în Brăila.

împotriva sentinței a declarat apel pârâtul Consiliul Local al municipiului Brăila, iar prin decizia nr. 8 A din 18 februarie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, a fost respins ca nefondat, apelul declarat împotriva altei hotărâri, și anume împotriva sentinței civile nr. 43 din 20 ianuarie 2000 a Tribunalului Brăila.

împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Brăila, susținând, în esență, că a fost făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Prin decizia civilă nr. 937 din 11 martie 2003 Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a fost admis recursul declarat de Consiliul Local al municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 8 din 18 februarie 2002 a Curții de Apel Galați, a fost casată și s-a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

S-a reținut în acest sens, că rejudecând apelul Curtea de Apel Galați s-a pronunțat cu privire la sentința civilă nr. 43 din 20 ianuarie 2000 a Tribunalului Brila, care fusese, însă casată prin decizia nr. 4737/2000 a Curții Supreme de Justiție, în loc să se pronunțe cu privire la sentința civilă nr. 135/2001 a tribunalului ce a fost pronunțată cu ocazia rejudecării în fond a cauzei.

în rejudecare, apelul a fost înregistrat la Curtea de Apel Galați sub nr. 928/2003.

Prin decizia nr. 91/A din 11 iunie 2003 Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Consiliul Local municipal Brăila împotriva sentinței civile nr. 135 din 12 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Brăila, reținându-se că Decretul nr. 99/1989 nu s-a aplicat devenind caduc, iar reclamanții nu au pierdut dreptul de proprietate asupra terenului.

împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Municipal Brăila susținând, în esență, că decretul de expropriere nr. 99/1989 și-a produs efectele juridice în întregime, imobilul a fost demolat, intimații și-au însușit contravaloarea materialelor, au primit apartamente în care locuiesc și terenul a intrat în proprietatea statului.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia civilă nr. 91/A/2003 a Curții de Apel Galați prin prisma motivelor de recurs, se constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, constatând inaplicabilitatea Decretului de expropriere nr. 99/1989 cu privire la suprafața de 516 mp. teren proprietatea reclamanților.

Imobilul în litigiu, teren și construcții, a fost expropriat prin Decretul 99/1989 în vederea construirii unui număr de 1397 apartamente și dotări comerciale și tehnico-edilitare aferente în ansamblul de locuință din strada A.B.

în vederea punerii în aplicare a decretului, autoritățile administrative din teritoriu aveau obligația să încheie cu proprietarii imobilelor procese verbale de predare-primire și să le plătească despăgubiri, procedură ce nu s-a îndeplinit.

Astfel că, în mod corect instanța a constatat că pârâtul Consiliul Local Municipal Brăila nu a făcut dovada preluării efective pe bază de proces verbal a imobilului și a faptului că reclamanții ar fi primit despăgubiri.

Mai mult, suprafața de teren de 516 mp. inclusă în suprafața de 951,35 mp rămasă liberă de la sistematizare, nu a fost ocupată de nici o lucrare aparținând obiectivelor de investiții ale municipiului, aspect care, rezultă din expertiza efectuată și care contrazice susținerile pârâtului.

Obiectivele prevăzute în decretul de expropriere nu au fost aduse la îndeplinire, astfel că, în mod corect instanța de apel, a reținut că decretul nu s-a aplicat efectiv și nu și-a produs efectele.

Consiliul Local Brăila nu a respectat prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1999, în sensul de a utiliza terenul expropriat în termen de 1 an, respectiv lucrările nu au fost începute și nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică, Hotărârea nr. 36/1999 a Consiliului Local Brăila neputând fi asimilată acesteia. Terenul nu a primit destinația prevăzută în actul de expropriere.

în concluzie, față de aspectele arătate mai sus, corect a reținut instanța de apel că Decretul nr. 99/1989 nu s-a aplicat, devenind caduc.

Constatând neîntemeiate criticile formulate în cadrul motivelor de recurs de către pârâtul Consiliul Local Municipal Brăila cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, Curtea a respins, ca nefondat recursul declarat de acesta.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 363/2005. Civil