ICCJ. Decizia nr. 3669/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 4 septembrie 2003, G.E. a chemat în judecată pe A.E., A.D., T.F. și T.S. pentru a fi obligați, sub sancțiunea unei daune cominatorii, să ridice construcțiile edificate pe terenul său (al reclamantei), situat în intravilanul localității Slobozia, județul Ialomița.
Judecătoria Slobozia, prin sentința civilă nr. 325 din 26 februarie 2004, a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 321 din 20 mai 2005, a anulat ca netimbrat, apelul pârâților A.E. și A.D., cu motivarea că n-au făcut dovada plății taxelor de timbru legal stabilite.
împotriva acestei decizii pârâții-apelanți au declarat recurs arătând că, în primă instanță, procesul a fost judecat cu nerespectarea procedurii de citare, iar în apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 156 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
în apel, recurenții n-au invocat vicierea procedurii de citare, iar cererea bazată pe prevederile art. 156 C. proc. civ. a fost respinsă, în condițiile în care, deși au fost încunoștiințați asupra obligației de plată a sumei de 34.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar, nu au făcut dovada acestei plăți.
Ca atare, în mod justificat, instanța de apel a făcut aplicația art. 20 din Legea nr. 146/1997 și a anulat cererea de apel.
Așa fiind și întrucât nu a fost constatată existența unor motive de casare care pot fi invocate din oficiu, a fost respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3671/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3679/2005. Civil → |
|---|
