ICCJ. Decizia nr. 3651/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3651
Dosar nr. 18.449/1/2005
(nr. vechi 4846/2005)
Şedinţa publică din 7 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi înregistrată la data de 14 noiembrie 2003 la Tribunalul Bucureşti reclamanta B.Ş. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin primar general şi Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice obligarea la restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti şi obligarea la plata de daune reprezentând lipsa de folosinţă a imobilului revendicat de la data confiscării şi până în prezent.
Acţiunea a fost precizată la data de 12 decembrie 2003, în sensul că s-a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea imobilului înstrăinat, valoare ce se va determina prin expertiză, în cazul în care se va dovedi pe parcursul soluţionării cauzei că imobilul sau o parte a acestuia a fost înstrăinat.
În motivare a arătat că imobilul solicitat a trecut abuziv în proprietatea statului la plecarea din ţară în baza deciziei nr. 2222 din 29 noiembrie 1988 emisă în baza Decretului nr. 223/1974.
Reclamanta a arătat că Primăria Municipiului Bucureşti nu a răspuns la notificarea sa.
Prin sentinţa civilă nr. 902 din 22 octombrie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că imobilul a intrat în proprietatea statului cu titlu şi că reclamanta a fost despăgubită.
Excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice a fost admisă în raport de împrejurarea că a fost disjuns capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel reluând motivele din acţiune şi susţinând că imobilul a intrat abuziv în proprietatea statului iar despăgubirile primite nu au acoperit valoarea reală a imobilului.
Prin Decizia nr. 26 din 8 februarie 2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a admis în parte acţiunea, a obligat pârâtul să restituie reclamantei în natură imobilul.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea la contravaloarea lipsei de folosinţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă că reclamanta şi-a demonstrat dreptul de proprietate asupra imobilului şi calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Preluarea imobilului s-a făcut fără titlu, cu încălcarea prevederilor Constituţiei din anul 1965, iar faptul că s-au acordat despăgubiri pentru construcţie nu conferă valabilitate preluării de către stat a imobilului (construcţie şi teren).
Solicitarea echivalentului lipsei de folosinţă a fost respinsă deoarece prejudiciul a fost reparat integral prin restituirea imobilului în natură.
Împotriva acestei decizii pârâtul Municipiul Bucureşti a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că imobilul a intrat în proprietatea statului legal în baza dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974 şi s-a acordat o despăgubire, iar măsura nu a fost contestată de reclamantă la acea dată în baza legii contenciosului administrativ.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat.
Imobilul în litigiu se încadrează în ipoteza descrisă de art. 2 alin. (1) lit. i) [fost lit. h)] din Legea nr. 10/2001, chiar dacă autoritatea de stat a emis decizie administrativă şi a plătit o sumă de bani cu titlu de preţ. Această preluare încalcă regimul constituţional al ocrotirii proprietăţii statuat în acea perioadă prin Constituţia din anul 1965.
Astfel, în Constituţia din 1965 la art.36 se prevedea că: „Dreptul de proprietate personală este ocrotit de lege".
Totodată, art. 481 C. civ. dispune: „Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire".
În acest context al analizării titlului de preluare a imobilului, nu mai prezintă relevanţă analizarea respectării dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974.
Oricum, Legea nr. 10/2001 republicată, recunoaşte caracter abuziv şi pentru preluările de imobile cu titlu valabil, astfel cum este aceasta definită prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. [art. 2 lit. h), fost art. 2 lit. g)]
Pentru considerentele expuse recursul nu este fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primar general împotriva deciziei nr. 26 din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3809/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 335/2005. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
