ICCJ. Decizia nr. 3657/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 53 din 18 ianuarie 2005 Curtea de Apel Alba Iulia, a declinat competența soluționării cauzei civile privind pe R.L.S., R.M. în contradictoriu cu P.I., F.I. ș.a., în favoarea Tribunalului Alba.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere prevederile art. 3 pct. 2 paragraful final C. proc. civ. așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 65/2004 aprobată cu modificările din Legea nr. 493/2004 precum și dispozițiile art. 3731alin. (2) și art. 339 alin. (3) C. proc. civ.
Tribunalul Alba prin decizia nr. 72 din 25 februarie 2005 a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Alba și pe cale de consecință a declinat competența de soluționare a apelului declarat de debitorii R.L.S., R.M. împotriva încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Aiud, în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Alba și Curtea de Apel Alba-Iulia și a trimis cauza înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reținut că potrivit art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004 modificată și aprobată de Legea nr.493/2004 este competent să judece apelul numai cu privire la hotărâri pronunțate de judecătorii în primă instanță în cazurile prevăzute de lit. a)- e). Cum, normele de competență materială sunt de strictă interpretare; competența să judece cauza este Curtea de Apel Alba-Iulia, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ.
Stabilește competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Alba.
Obiectul cererii în cauză îl constituie încuviințarea executării silite a sentinței nr. 1965/2002 a Judecătoriei Aiud, investită cu formulă executorie, pe temeiul art. 3731C. proc. civ., conform încheierii nr. 214/2004 a Judecătoriei Aiud.
încheierea primei instanțe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților, în conformitate cu prevederilea art. 3731alin. (2) C. proc. civ., procedura în materia încuviințării executării silite fiind fără echivoc, necontencioasă.
Conform art. 271 C. proc. civ. "Dispozițiile codului de față alcătuiesc procedura de drept comun în materia civilă....", iar în Cartea a III-a (art. 331- 339 C. proc. civ.) sunt "Dispozițiile generale privitoare la procedurile necontencioase", astfel că norma din art. 3731C. proc. civ. se interpretează conform celei lui art. 331-339 C. proc. civ.
Potrivit art. 339 alin. (3) C. proc. civ., "Apelul împotriva încheierii date de prevederile Judecătoriei se judecă de tribunal....." iar dispoziția art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "instanța de executare este judecătoria.....", care încuviințează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu, fără citarea părților [art. 3731alin. (2)].
Norma imperativă relativă la compunerea instanței de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanță și în apel.
Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeași lege atribuia și judecătorului stagiar competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite și a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare - între faza executării silite - sunt necontencioase și caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.
Așadar, soluționarea cererii de către un judecător (chiar și stagiar) nu poate să atribuie competența judecării apelului curții de apel, iar când cererea se soluționează de președintele instanței apelul să rămână de competența tribunalului, art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ.
O asemenea diviziune a competenței judecătorii apelului în aceeași cerere nu poate fi primită fiind în contradicție cu principiul unicității căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. - "apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei" trebuie interpretat nu exclusivist literal, ci, în primul rând, sistematic și teleologic.
Prin urmare, față de cele reținute de înalta Curte, a fost stabilită competența de soluționare a apelului declarat împotriva încheierii nr. 214 din 27 august 2004 a Judecătoriei Aiud în favoarea Tribunalului Alba.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3625/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 370/2005. Civil → |
|---|
