ICCJ. Decizia nr. 3817/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3817
Dosar nr. 13378/200.
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1023 din 14 septembrie 2001 pe rolul Tribunalului Dolj reclamantul N.V. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al municipiului Calafat, contestând dispoziţia nr. 611/2001 emisă de Primarul municipiului Calafat şi solicitând instanţei restituirea în natură a terenului intravilan în suprafaţă de 12.000 mp sau acordarea unor despăgubiri pentru acest teren, la valoarea de 2 dolari SUA/mp.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat restituirea imobilului prin notificarea formulată conform prevederilor Legii nr. 10/2001, iar prin dispoziţia nr. 611/2001, i s-a respins cererea pe motiv că i s-a emis titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
A mai arătat reclamantul, în motivarea acţiunii, că a refuzat titlul de proprietate emis, întrucât i s-a oferit teren extravilan în loc de intravilan şi că are de primit o suprafaţă de 19.000 mp (dintr-un total de 23.000 mp, din care a primit 4.000 mp).
Prin sentinţa civilă nr. 96 din 27 februarie 2003, Tribunalul Dolj a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamantul N.V. împotriva dispoziţiei nr. 611 din 3 februarie 2001 a Primăriei municipiului Calafat.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamantul.
Prin încheierea nr. 3208 din 16 iulie 2003, pronunţată în dosarul nr. 3211/2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a admis cererea de strămutare formulată de petentul N.V. şi a fost strămutată judecarea procesului civil ce făcea obiectul dosarului nr. 2685/2003 al Curţii de Apel Craiova, la Curtea de Apel Timişoara păstrând actele îndeplinite de această instanţă înainte de strămutare.
Astfel investită cu judecarea apelului, Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 184 din 18 noiembrie 2003 a respins apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 96 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Dolj ca nefondat şi a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 2.748.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel au reţinut, în esenţă, instanţele că reclamantul nu mai putea uza de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, de vreme ce a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, a formulat recurs reclamantul.
În susţinerea recursului, acesta arată că, în mod greşit, s-a reţinut că reconstituirea dreptului de proprietate s-ar fi făcut pentru întreaga suprafaţă de 23.000 mp, în fapt însă, acesta a primit şi acceptat doar o suprafaţă de 4040 mp teren intravilan.
Critica deciziei atacate vizează şi împrejurarea că în mod greşit s-a reţinut neincidenţa în speţă, a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 dată fiind reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
În fine, a mai susţinut reclamantul că în mod greşit a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că, în practicaua deciziei atacate, se arată că părţile au lipsit.
Recursul nu este fondat.
Se constată, în primul rând, că acesta nu a fost structurat conform art. 303 alin. (3) C. proc. civ., nefiind indicat vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Având însă în vedere prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează a analiza susţinerile recurentului.
În mod corect au reţinut instanţele că reclamantul nu mai putea uza de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, de vreme ce a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Astfel, este de observat că, potrivit titlului de proprietate nr. 3457–59564/1997 emis în baza Legii nr. 18/1991, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, pentru toată suprafaţa de 2,3 ha teren, fiind fără relevanţă faptul că reclamantul a refuzat eliberarea acestui titlu.
Faţă de această împrejurare, în mod legal a fost respinsă, prin dispoziţia nr. 611 din 3 iulie 2001 a primarului municipiului Calafat, cererea de restituire în natură a terenului intravilan în suprafaţă de 12000 mp , situat în Calafat, formulată de reclamant.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată şi prin Legea nr. 1/2000.
Astfel fiind, se constată a fi nefondată critica recurentului cu privire la acest aspect.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului, potrivit căreia în mod greşit s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, este de menţionat că nici aceasta nu se justifică.
În mod corect instanţa de apel, reţinând culpa procesuală a reclamantului, l-a obligat pe acesta, în baza art. 274 C. proc. civ. la plata sumei de 2.748.000 lei, cheltuieli de judecată.
La fila 38 (dosar apel) se află factura fiscală în baza căreia consilierul juridic al pârâtei, prezent în instanţă la termenul din 11 noiembrie 2003, a justificat şi solicitat cheltuielile de judecată.
Faţă de considerentele expuse, reţinând că în cauză nu îşi găseşte incidenţa nici unul dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul N.V. împotriva deciziei civile nr. 184 din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3806/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 3805/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
