ICCJ. Decizia nr. 3823/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3823
Dosar nr. 8640/200.
Şedinţa publică din 10 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 6 martie 2002 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov nr. 5310/2002 reclamanţii T.A., M.E. şi R.E. au chemat în judecată pe pârâţii V.G. şi V.V. şi B.E. Braşov, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună grăniţuirea dintre terenul coproprietatea reclamanţilor în suprafaţă de 559,80 mp situat în Predeal, înscris în C.F. nr. 21686 Braşov nr.top.13412/1/a/2/24/1/b de acela învecinat aparţinând pârâţilor V.G. şi V. înscris în C.F. nr. 14084 Braşov sub nr.top.13412/1/a/2/24/1/a în suprafaţă totală de 657,61 mp şi respectiv de cel al pârâtei B.E., înscris în C.F. 203 nr. top. 13412/1/a/2/24/1/b; să se dispună obligarea pârâţilor să lase reclamanţilor în deplină proprietate terenul ocupat de aceştia fără drept şi să se dispună obligarea acestora să mute gardul pe aliniamentul ce se va stabili ca fiind linia de graniţă dintre proprietăţi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că, în fapt, fiecare dintre părţile arătate sunt proprietari, conform datelor oferite de evidenţa imobiliară. Pârâţii au încălcat linia de hotar dintre proprietăţi, schimbând aliniamentul acestuia şi ocupând o suprafaţă de teren din cel ce aparţine reclamanţilor, motiv pentru care se impune determinarea liniei de hotar reale şi respectarea acesteia de către fiecare dintre părţi.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 584 C. civ., art. 480 C. civ. şi art. 274 C. proc. civ.
În apărare, pârâţii V.G. şi V.V. au depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acţiunii formulate de reclamanţi, sens în care se invocă excepţia autorităţii de lucru judecat, raportat la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care a fost anterior soluţionată o altă cerere în grăniţuire, precum şi excepţia prescripţiei dreptului reclamantelor de a solicita revendicarea terenului.
La termenul din 4 aprilie 2002 instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B.E. Braşov, excepţie care a fost unită cu fondul, conform art. 137 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 7442 din 11 septembrie 2003, Judecătoria Braşov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B.E. Braşov.
A admis în fapt acţiunea formulată de reclamantele T.A., M.E. şi R.E.
A stabilit linia de hotar între imobilul proprietatea reclamantelor situat în Predeal, judeţul Braşov constând în teren în suprafaţă de 559,80 mp înscris în C.F. 21686 Braşov nr.top.13412/1/a/2/24/1/b, parte de uz comun şi imobilul proprietatea fără titlu V.G. şi V.V., situat în Predeal, judeţul Braşov, constând în teren în suprafaţă de 657,65 mp înscris în C.F. 14084 Braşov nr.top. 13412/1/a/2/24/1/9 pe linia notată cu roşu şi delimitată pe planşa nr. 3 între punctele A-B-C-D-E-F în raportul de expertiză tehnică topografică nr. 1491/2003 efectuat în cauză de doamna expert M.E.
A obligat pârâţii V.G. şi V.V. să mute gardul pe aliniamentul mai sus arătat, respectiv pe linia A-B-C-D-E-F, după cum urmează: în punctul 26 gardul se va retrage cu 0,90 m spre proprietatea pârâţilor V.; în punctul 27 gardul se va retrage cu 0,90 m spre proprietatea pârâţilor V.; în punctul 28 gardul se va retrage cu 0,60 m spre proprietatea pârâţilor V.; în punctul E gardul se va muta cu 1 m spre proprietatea reclamanţilor T.A., M.E. şi R.E.
A obligat pârâţii V.G. şi V. să lase reclamantelor în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 11,10 mp, identificat în raportul de expertiză la care s-a făcut ulterior referire, pe planşa nr. 3 între punctele A-B-C-D-28-27-26.
A respins acţiunea formulată de reclamante împotriva pârâtei B.E. Braşov, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A compensat parţial cheltuielile de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 130/Ap din 20 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, a fost respins apelul declarat de pârâţii V.G. şi V.V. împotriva acestei sentinţe.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că pârâţii au montat gardul mai sus de linia de hotar, spre interiorul proprietăţii reclamantelor, ocupând fără drept o porţiune din terenul aflat în proprietatea acestora.
Au mai reţinut instanţele că, potrivit raportului de expertiză, pârâta B.E. Braşov nu este proprietară a unui teren învecinat cu cel al reclamantelor şi cu atât mai puţin a unui teren care să fie amplasat între terenurile în litigiu.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că, înscrierea în C.F. garantând existenţa dreptului real, nu şi întinderea obiectului material asupra căruia acel drept există şi că, în acest caz, dacă s-a constatat o nepotrivire, pârâţii nu-şi pot invoca propria culpă în neformularea unei acţiuni în rectificare de C.F.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au formulat recurs pârâţii V.G. şi V.V., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că aceştia ar fi trebuit să formuleze o acţiune în rectificare de carte funciară, câtă vreme aceştia au posesia terenului, începând cu anul 1967, astfel că trebuia reţinută lipsa de interes pentru promovarea unei asemenea acţiuni.
Au mai susţinut recurenţii că aprecierea instanţei de apel, potrivit căreia în anul 1998 ar fi avut loc „mutarea" gardului se bazează pe interpretarea greşită a probelor administrate în cauză, în speţă neexistând nici o uzurpare, gardul având acelaşi amplasament din anul 1967.
O altă critică a recurenţilor vizează împrejurarea că instanţele nu au ţinut seama de certificatul de regim şi aliniere nr. 601/1967 şi nici de autorizaţia nr. 9103/1967.
Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:
Astfel cum se poate observa din configuraţia numerelor topografice ale parcelelor în litigiu, acestea au luat naştere în urma operaţiunii de dezmembrare a parcelei nr.top. iniţial 13412/1/a/2/24/1. Schiţa de dezmembrare ce a stat la baza înscrierii acestei operaţiuni în cartea funciară este deci esenţială în determinarea configuraţiei şi a conturului corect al proprietăţilor părţilor în litigiu.
Din suprapunerea pe planul de situaţie al oraşului Predeal a configuraţiei parcelelor în litigiu evidenţiate în schiţa de dezmembrare a rezultat linia ce delimitează în mod corect proprietatea reclamanţilor de cel al pârâţilor, această linie de graniţă fiind evidenţiată în raportul de expertiză întocmit în cauză (anexă–planşa nr. 3).
În urma unei analize judicioase a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei în mod corect au reţinut instanţele împrejurarea potrivit căreia gardul nu este amplasat pe linia reală şi corectă de graniţă, acesta încălcând proprietatea reclamanţilor în punctele 26, 27 şi 28 – cu 0,90 m; 0,90 m şi respectiv 0,60 mp şi în punctul E, cu 1,00 m.
În ceea ce priveşte susţinerea recurenţilor, potrivit căreia în mod greşit a reţinut instanţa de apel că aceştia ar fi trebuit să formuleze o acţiune în rectificare de carte funciară, este de menţionat că această susţinere nu este justificată.
În mod legal a reţinut astfel, instanţa de apel că, dacă s-au constatat deficienţe apreciabile în teren faţă de suprafeţele tabulare, pârâţii nu-şi pot invoca propria culpă în neformularea unei acţiuni în rectificare de carte funciară, având în vedere că înscrierea în cartea funciară garantează existenţa dreptului real, dar nu şi întinderea obiectului material asupra căruia acel drept există.
Potrivit dispoziţiilor art. 584 C. civ., grăniţuirea reprezintă o operaţiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăţi învecinate, realizarea acesteia fiind posibilă fie prin convenţia părţilor, fie pe cale judecătorească, în caz de conflict între proprietari. Grăniţuirea poate avea loc nu numai atunci când între proprietăţi nu au existat vreodată semne exterioare de hotar ci şi în situaţia în care acestea există, dar sunt controversate.
Totodată, nu poate fi reţinută critica vizând împrejurarea că instanţele nu au ţinut seama de certificatul de regim şi aliniere nr. 601/1967 şi nici de autorizaţia nr. 9103/1967;
În acest sens, este de menţionat că, în mod corect au reţinut instanţele că, esenţiale în stabilirea graniţei sunt schiţa de dezmembrare în urma căreia au luat naştere cele două parcele învecinate şi planul de situaţie şi că astfel cum s-a constatat la faţa locului, distanţa actuală dintre colţul iniţial al casei, anterior extinderii efectuate de pârâţi şi gardul actual este de 6 m (cu 1 m mai mult faţă de distanţa de 4 m la care se face referire în certificat), împrejurare ce se explică tocmai prin aceea că gardul a fost deplasat înspre interior proprietăţii reclamantelor.
Astfel fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 480 C. civ., în mod legal s-a dispus obligarea pârâţilor să lase reclamantelor în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul aşa cum a fost identificat.
Faţă de considerentele mai sus arătate, urmează a respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâţii V.G. şi V.V. împotriva deciziei civile nr. 130/Ap din 20 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3938/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 3806/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
