ICCJ. Decizia nr. 3806/2005. Civil. Conflict negativ de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3806
Dosar nr. 4128/2005
Şedinţa din camera de consiliu de la 9 mai 2005
Asupra conflictului negativ de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 308 din 27 decembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a apelului declarat de pârâtul T.G. şi a cererii de aderare la apel formulată de reclamanta P.M.V. împotriva sentinţei civile nr. 517 din 19 septembrie 2003 a Judecătoriei Brad în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Această soluţie s-a întemeiat pe prevederile art. 2 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004, aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004.
La rândul său Tribunalul Hunedoara s-a declarat necompetent să judece apelul şi ca urmare prin Decizia nr. 37 din 18 februarie 2005 a dispus declinarea competenţei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Această soluţie are în vedere aceleaşi prevederi ale Codului de procedură civilă, însă consideră că în raport de prevederile art. 725 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac sub care au fost pronunţate; nu se poate transforma calea de atac a apelului declarat în recurs, pentru a fi aplicabile prevederile legii speciale.
Ivindu-se un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., cauza a fost înaintată acestei instanţe spre a se pronunţa asupra conflictului.
Pentru stabilirea competenţei de soluţionare a căii de atac de faţă se au în vedere în primul rând obiectul pricinii ce vizează un partaj succesoral cu o valoare necontestată de sub 1 miliard lei.
În această situaţie rezultă că instanţa competentă să soluţioneze calea de atac exercitată este tribunalul, conform art. 2 lit. b) C. proc.civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din OUG nr. 65/2004, în sensul căruia tribunalul judecă ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă în cererile de împărţeală judiciară, cu excepţia celor care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului. Şi cum astfel de cereri nu se regăsesc în enumerarea cuprinsă în art. 282 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că instanţa competentă să soluţioneze în cauza de faţă este tribunalul.
Aşa fiind, se va stabili competenţa de soluţionare a apelului de faţă în favoarea Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a apelului formulat de pârâtul T.G. împotriva sentinţei civile nr. 517 din 19 septembrie 2003 a Judecătoriei Brad în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3823/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3817/2005. Civil → |
|---|
