ICCJ. Decizia nr. 3938/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3938
Dosar nr. 2116/2005
Şedinţa de la 12 mai 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5187 din 22 iunie 2004 pronunţată de Judecătoria Ploieşti a fost admisă acţiunea în evacuare pentru lipsa titlului locativ, introdusă de reclamanta A.R. în calitate de locator împotriva pârâtei P.L., cu consecinţa evacuării acesteia din imobilul situat în Ploieşti.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs la 27 octombrie 2004, pârâta P.L.
La 23 noiembrie 2004, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică în dosarul nr. 9527/2004, Curtea de Apel Ploieşti invocând din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a dispune astfel, instanţa de recurs a calificat calea de atac exercitată de pârâtă ca fiind apel şi a socotit ca urmare că judecata este conform dispoziţiilor art. II pct. 2 şi 3 din Legea nr. 493/2004 de competenţa tribunalului.
Astfel sesizat, Tribunalul Prahova a socotit la rândul său că nu are competenţă în soluţionarea căii de atac şi prin Decizia nr. 32 din 20 ianuarie 2005 şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a socotit că potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ., tribunalele au competenţa în apel, numai asupra apelurilor declarate împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii în cererile de divorţ, de împărţeală judiciară, cele privind raporturile personale dintre părinţi şi copii, de filiaţie şi în alte cauze expres prevăzute de lege, în sfera cărora nu intră evacuarea.
Totodată constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, s-a dispus înaintarea dosarului la această instanţă pentru regulator de competenţă.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 2 C. proc. civ. aşa cum a fost modificat şi completat prin OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004, aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004, ca instanţe de apel, tribunalele judecă numai apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă, în cererile de divorţ, în cele de împărţeală judiciară cu excepţia celor nesupuse apelului, în cererile privind filiaţia şi raporturile personale dintre părinţi şi copiii minori şi în orice cazuri expres prevăzute de lege.
În acelaşi timp potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 2 C. proc. civ. aşa cum a fost modificat şi completat prin OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004, aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004, curţile de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii şi tribunale în primă instanţă, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Aşa fiind soluţionarea apelului împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie în cererea de evacuare este netăgăduit de competenţa curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa Curţii de Apel Ploieşti de a soluţiona apelul declarat de pârâta P.L. împotriva sentinţei civile nr. 5187 din 22 iunie 2004 a Judecătoriei Ploieşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3973/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3823/2005. Civil → |
|---|
