ICCJ. Decizia nr. 3964/2005. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3964
Dosar nr. 10369/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul Ş.V. a chemat în judecată Biroul Notarial B.I., Chişinău Criş, solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 600/2001, autentificat de pârâtă, susţinând că tatăl său, parte în contract, nu a înstrăinat imobilul.
Judecătoria Chişinău Criş, prin sentinţa civilă nr. 1107 din 30 septembrie 2003 a respins acţiunea reţinând, în raport de părţile contractante între care a fost încheiat actul, lipsa calităţii procesuale active, reclamantul neprobând calitatea sa de succesor a vânzătorului, şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei, notarul public care a instrumentat contractul.
Prin Decizia civilă nr. 225 din 4 martie 2004, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei, în esenţă pentru aceleaşi considerente.
A mai constatat instanţa că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză nu sunt întrunite cerinţele legii pentru pornirea unei acţiuni în nulitate relativă, reclamantul fiind terţ faţă de operaţiunea juridică încheiată între tatăl său şi numiţii U., nechemaţi în judecată şi că, în cauză nu s-a constatat săvârşirea vreunei infracţiuni în legătură cu actul juridic a cărui emitere se solicită, cadru în care reclamantul şi-ar justifica interesul şi calitatea procesuală în măsura în care prin acţiune ar fi solicitat constatarea nulităţii absolute.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, susţinând, în ce interesează, că prin acţiune a cerut „anularea absolută a actului" ca moştenitor legal al lui Ş.V., tatăl său, pentru lipsa consimţământului sau vicierea lui.
Mai arată recurentul că pe rolul parchetelor se află mai multe dosare penale şi că a înţeles să se judece cu I.B., ca notar, pentru că aceasta a creat posibilitatea ca tatăl său să fie înşelat.
Recursul nu este fondat.
Evident, aşa cum au reţinut ambele instanţe, acţiunea introductivă astfel formulată, este o cerere în declararea nulităţii relative a actului juridic în discuţie.
Ca atare, cum reclamantul este terţ faţă de contractul de vânzare-cumpărare, neexistând nici o probă că este succesor în drepturi al vânzătorului, corect s-a apreciat asupra lipsei calităţii procesuale active.
De asemenea, în raport de obiectul dedus judecăţii prin acţiune şi de cadrul procesual fixat de reclamant, care nu a înţeles să cheme în judecată părţile contractante, existenţa în speţă a lipsei calităţii procesuale pasive, a pârâtei B.I., este legal stabilită.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ş.V. împotriva deciziei nr. 285 din 4 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 4001/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3967/2005. Civil → |
---|